Două armistiții simultane - cel din Liban și cel din relația indirectă dintre Iran și Statele Unite - conturează un moment de respiro în Orientul Mijlociu, cu potențial de relansare a dialogului diplomatic.

Deși ambele înțelegeri sunt descrise ca fiind fragile, ele creează premisele unor evoluții majore, într-un context regional marcat de tensiuni și interese divergente, comentează BBC.

Pauza de 10 zile a confruntărilor dintre Israel și mișcarea islamistă Hezbollah, susținută de Iran, este percepută, cel puțin la nivel declarativ, ca un succes pentru Teheran, care condiționase progresul negocierilor cu Washingtonul de încetarea ostilităților în Liban.

În paralel, Iranul a anunțat redeschiderea Strâmtorii Ormuz, un gest cu impact economic imediat, având în vedere rolul strategic al acestei rute pentru transportul global de energie.

Decizia a fost întâmpinată cu reacții mixte. În Israel, critici la adresa premierului Benjamin Netanyahu sugerează că armistițiul ar legitima influența Iranului asupra Hezbollah și ar putea slăbi poziția de securitate a statului israelian. De cealaltă parte, Iranul și administrația americană condusă de Donald Trump pot revendica un rol în reducerea temporară a violențelor, fiecare urmărind consolidarea propriei poziții în negocierile viitoare.

În plan diplomatic, armistițiul deschide oportunități, dar nu elimină obstacolele majore. Discuțiile directe dintre Israel și Liban vizează teme sensibile precum delimitarea frontierelor, retragerea trupelor israeliene și statutul mișcării Hezbollah.

Potrivit experților de la Chatham House, aceste dosare sunt esențiale pentru orice acord de durată, dar rămân dificil de soluționat.

În paralel, negocierile dintre SUA și Iran, reluate la Islamabad, se anunță decisive.

Washingtonul urmărește limitarea influenței regionale a Iranului, inclusiv sprijinul acordat grupărilor precum Hezbollah, Hamas sau rebelii Houthi. Pentru Teheran însă, aceste rețele reprezintă un instrument strategic major, dificil de abandonat.

Pe agenda discuțiilor se află și dosarul nuclear iranian, un punct sensibil care a necesitat, în trecut, negocieri îndelungate - acordul din 2015 fiind rezultatul a aproape doi ani de tratative. Declarațiile optimiste ale președintelui american, care susține că un nou acord este „foarte aproape”, nu sunt confirmate de partea iraniană, iar divergențele rămân semnificative.

Un alt element-cheie este viitorul Strâmtorii Ormuz.

Deși Iranul a anunțat redeschiderea acesteia, accesul este condiționat de respectarea unor rute controlate, ceea ce sugerează intenția Teheranului de a-și consolida influența asupra traficului maritim din Golf. În același timp, blocada americană asupra porturilor iraniene rămâne în vigoare, menținând presiunea economică.

În ansamblu, actualul context oferă o fereastră de oportunitate pentru detensionare, dar și un teren fragil, în care fiecare actor încearcă să își maximizeze avantajele. După săptămâni de conflict intens, diplomația pare să fi revenit în prim-plan, însă rămâne de văzut dacă acest impuls va fi suficient pentru a preveni o nouă escaladare.