Consiliul Superior al Medicilor Legiști a venit, vineri, cu precizări referitoare la cazul de la Spitalul Sf. Pantelimon, în care a identificat trei deficiențe majore în acordarea îngrijirii medicale.

Potrivit concluziei Consiliului, există o probabilitate de peste 99% ca „decesul să se fi produs în momentul în care s-a produs datorită scăderii dozei de noradrenalină”, se arată în comunicatul de presă de vineri al Consiliului Superior de medicină legală.

Potrivit sursei citate, medicii legiști au „competența legală și capacitatea științifică de a evalua corectitudinea actului medical fie singuri, fie în colaborare cu specialiști din alte domenii medicale”.

„Atât în presă, cât și în declarațiile mai multor medici sau societăți profesionale s-a ajuns la concluzia că expertiza medico-legală nu este suficientă sau este eronată, datorită faptului că medicii legiști nu știu cum se tratează pacienții într-o secție ATI sau că nu au competențe de a face acest lucru. Este adevărat că medicii legiști nu tratează pacienți în ATI și nici în alte specialități medicale, dar ei au competența legală și capacitatea științifică de a evalua corectitudinea actului medical fie singuri, fie în colaborare cu specialiști din alte domenii medicale”, se arată în comunicat.

„Referitor la cunoștințele medicilor legiști în specialitatea ATI, facem precizarea că circa jumătate din autopsiile medico-legale sunt efectuate pe cazuri decedate în spitale, majoritatea în secții ATI, astfel că medicii legiști trebuie să aibă cunoștințe destul de avansate despre anumite aspecte ale tratamentelor medicale aplicate în aceste secții, în special în ceea ce privește managementul perioadelor terminale ale vieții”, se mai arată în comunicat.

„Trei deficite semnificative în acordarea îngrijirilor medicale”

În privința pacientului de la Spitalul Sf. Pantelimon s-a efectuat o expertiză medico-legală pentru a evalua dacă scăderea dozei de noradrenalină a dus la decesul acestuia.

„Referitor la stabilirea de către comisia medico-legală a legăturii de cauzalitate, facem următoarele precizări. Legătura de cauzalitate necesită existența unei fapte ilicite legate de actul medical, care să ducă la un prejudiciu cuantificabil pentru pacient.

În acest caz, dacă ne raportăm strict la oprirea suportului vasopresor, au existat trei deficite semnificative în acordarea îngrijirilor medicale (expertiza nu s-a referit la alte deficite potențiale în acordarea îngrijirilor medicale care au fost sesizate chiar de unii colegi din ATI sau din alte specialități medicale în presă sau social media – precum necesitatea suplimentării suportului vasopresor cu alte substanțe). Cele trei deficite au fost: scăderea brutală (nu în trepte) a dozei de noradrenalină, scăderea dozei de noradrenalină având în vedere valorile tensionale consemnate la momentul scăderii și neconsemnarea în actele medicale a scăderii dozei de noradrenalină.

Referitor la prejudiciu – s-a discutat mult în presă și social-media că pacientul nu avea șanse de supraviețuire. Chiar dacă acest lucru ar fi fost adevărat (deși datele prezentate public nu susțin cu certitudine acest lucru și nici nu cunoaștem toate datele medicale din foaia de observație), unul din scopurile principale ale medicinei este menținerea în viață, cât mai mult timp, a pacientului, chiar dacă acesta nu are șanse de recuperare.

Prin urmare, scăderea duratei de viață a unei persoane, chiar și extrem de limitată, dacă este o consecință a unei fapte ilicite, trebuie să fie considerată prejudiciu (efect) în lanțul cauzal”, se mai arată în comunicat.

„La circa 1 oră după scăderea brutală a dozei de noradrenalină, s-a produs decesul”

Potrivit medicilor legiști, decesul s-a produs la aproximativ o oră după scăderea „brutală” a dozei de noradrenalină.

„Legătura de cauzalitate poate fi stabilită, conform recomandărilor europene, prin metode inductive, adică legi statistice – metodă utilizată în cazul de față, lucru sugerat de faptul că în concluzii s-a vorbit despre concordanța temporală. În acest caz, pacientul a fost internat pe secția ATI timp de 10 zile, cu suport vasopresor (noradrenalină), fiind menținut în viață. La circa 1 oră după scăderea brutală a dozei de noradrenalină, s-a produs decesul.

Probabilitatea ca decesul să se fi produs datorită stării alterate a pacientului, în cazul în care suportul vasopresor ar fi fost menținut, se poate estima împărțind numărul de ore în care a fost privat de suport vasopresor la numărul total de ore în care ar fi necesitat acest suport, calcul care duce la o probabilitate de circa 0,4%. Prin urmare, probabilitatea ca decesul să se fi produs în momentul la care s-a produs, datorită scăderii dozei de noradrenalină este de peste 99%, chiar dacă ar fi să luăm în considerare o agravare progresivă a stării pacientului în cursul spitalizării pe secția de ATI.

Acesta este un grad de probabilitate extrem de înalt, care se atinge rareori în analizele privind deficitele în acordarea îngrijirilor medicale, motiv pentru care concluziile medico-legale au fost atât de inechivoce”, conchid medicii legiști.

Citește și: Spitalul Sf Pantelimon: Cele două doctorițe au fost arestate preventiv pentru 30 de zile