Un document publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) scoate la lumină un episod spectaculos, dar și stânjenitor pentru aparatul represiv al regimului comunist: fuga din țară, în vara anului 1976, a 4 cetățeni români care au reușit să ajungă în Turcia cu ajutorul unei bărci cu motor aparținând navei de cercetare „Chefalul”.

Potrivit unei note-raport strict secrete din 21 septembrie 1976, redactată la nivelul Ministerului de Interne, evadarea a fost posibilă nu doar prin pregătirea atentă a celor implicați, ci și din cauza unui lung șir de erori, superficialitate și lipsă de coordonare între diferite structuri ale Securității și grănicerilor.

O fugă pregătită din timp

În ziua de 23 iulie 1976, unul dintre fugari, cercetător în cadrul Institutului de Meteorologie și Hidrologie București, aflat la bordul navei de cercetare „Chefalul”, a coborât barca de salvare a vasului și a ajuns la Mamaia, în zona Pescăriei, sub pretextul aprovizionării cu combustibil.

Acolo s-au îmbarcat ceilalți trei complici, care aveau deja pregătite bagaje, îmbrăcăminte, apă, benzină și provizii, după care au plecat în largul Mării Negre și au ajuns în Turcia.

Cazul a provocat o reacție puternică în interiorul aparatului represiv, mai ales pentru că, potrivit documentului, existau de ani buni informații că unele dintre persoanele implicate intenționau să fugă din România tocmai folosind o barcă cu motor.

Securitatea fusese avertizată, dar nu a acționat

Din raport reiese că organele de contrainformații dețineau date încă din 1971 despre intențiile unuia dintre fugari. Mai mult, în octombrie 1973, o notă informativă transmisă între structuri ale Securității semnala clar planul a două dintre persoane de a traversa Marea Neagră spre Istanbul.

Documentul arată că informațiile erau suficient de precise încât sugerau că suspecții făcuseră deja pregătiri materiale și analizaseră condițiile concrete ale evadării.

Cu toate acestea, verificările au fost tratate superficial. Ofițerii au considerat, fără probe serioase, că una dintre surse „nu ar fi în toate facultățile mintale”, iar într-un caz, un șef din contrainformațiile de frontieră a ordonat chiar să se transmită mai departe că informația ar proveni de la „un nebun”.

Mai grav, într-o etapă a verificărilor, o sursă informativă a fost deconspirată, după ce i s-au cerut în mod direct detalii despre persoanele vizate.

Tentativa din 1975, ignorată

CNSAS arată că nu era nici măcar prima încercare. Cu aproape un an înainte, în 23 august 1975, fusese semnalată o tentativă de fugă folosind aceeași barcă de pe nava „Chefalul”. Atunci, planul ar fi fost abandonat din cauza măsurilor sporite de pază impuse de autorități cu ocazia zilei naționale a regimului.

Nici această informație nu a dus la măsuri eficiente.

Deși notele informative au fost transmise către structurile responsabile din Constanța și București, documentul arată că nu au fost luate măsuri reale pentru prevenirea unei noi încercări.

Grăniceri păcăliți și reguli ignorate

Ancheta internă a stabilit că fuga a fost favorizată și de nerespectarea regulilor privind folosirea bărcii de salvare, dar și de lipsa de vigilență a militarilor care păzeau zona de frontieră.

Grănicerii au permis ieșirea în larg a ambarcațiunii fără să verifice ordinul de marș și carnetul de ambarcațiune, iar sentinela aflată în punctul „Pescărie” din Mamaia a acceptat explicația că persoanele care se urcă în barcă sunt „cercetători” ce trebuie transportați la navă.

Mai mult, după ce dispariția a fost observată, reacția autorităților a fost considerată insuficientă. Potrivit raportului, în loc să fie declanșată imediat o căutare operativă în larg, comandantul unității de grăniceri s-a limitat la verificarea țărmului până a doua zi dimineață.

Sancțiuni până la nivel de generali

Fuga celor patru a fost tratată de conducerea Ministerului de Interne ca un eșec grav de sistem. Raportul consemnează că mai mulți ofițeri au fost propuși pentru sancționare, pentru neexecutarea ordinelor, lipsă de vigilență, superficialitate și nerespectarea normelor de lucru.

Pedepsele au mers de la mustrare scrisă până la retrogradare, arest, eliberare din funcție sau chiar trecerea în rezervă.

Printre cei vizați s-au aflat și cadre cu funcții importante, inclusiv șefi de direcții și inspectori de rang înalt, semn că la vârful sistemului exista o nemulțumire serioasă față de modul în care a fost gestionat cazul.

Un document care spune mai mult decât o simplă poveste de fugă

Dincolo de caracterul spectaculos al evadării, documentul CNSAS oferă o imagine clară asupra felului în care funcționa aparatul represiv în ultimii ani ai regimului comunist: multă supraveghere, multe informații, dar și multă incompetență, rivalitate birocratică și lipsă de reacție.

Paradoxal, tocmai sistemul construit pentru a controla fiecare mișcare a cetățenilor a fost învins, în acest caz, de propriile sale slăbiciuni.

Iar fuga celor patru spre Turcia rămâne nu doar o poveste despre dorința de libertate, ci și un exemplu elocvent despre cum breșele dintr-un regim represiv puteau apărea chiar din interiorul mecanismului care pretindea că le poate controla pe toate.