Într-o economie tot mai influențată de inteligența artificială, automatizare și schimbări rapide pe piața muncii, educația ar trebui să fie una dintre principalele infrastructuri strategice ale unui stat.

În România, însă, sistemul de învățământ continuă să funcționeze după reguli și metode care nu mai corespund realității economice și sociale actuale.

Semnalele de alarmă sunt tot mai clare. Aproape un sfert dintre absolvenți nu reușesc să se integreze profesional, iar elevii români își ating, în medie, doar 60% din propriul potențial.

Specialiștii avertizează că, fără reforme rapide și coerente, România riscă să piardă nu doar competitivitatea economică, ci și competiția esențială pentru viitor: cea pentru cunoaștere.

Invitată la emisiunea "Serviciul de noapte" de la Radio România Actualități, președinta Inițiativei pentru Competitivitate (INACO) a afirmat că problema majoră a sistemului educațional românesc nu mai poate fi tratată ca o temă secundară, în condițiile în care decalajele dintre școală și lumea reală devin tot mai vizibile.

„Cifra este îngrozitoare. Ar trebui să avem motive reale de insomnie și să discutăm serios despre soluții pentru a aduce fiecare copil la propriul potențial. Iar acest lucru nu se poate face fără educație personalizată, inclusiv prin utilizarea instrumentelor de inteligență artificială”, a declarat Andreea Paul.

Școala nu mai pregătește pentru lumea în care elevii vor trăi

Potrivit acesteia, adevărata competiție pe care România o pierde nu este doar una economică, ci una care ține de capacitatea societății de a forma oameni bine pregătiți, capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc, să se adapteze și să ia decizii corecte.

Lipsa unor competențe esențiale se vede nu doar în dificultatea tinerilor de a-și găsi un loc de muncă, ci și în probleme mai profunde, care țin de orientarea în viață, educația financiară, gândirea critică sau vulnerabilitatea în fața manipulării.

„Pierdem cunoaștere atunci când copiii nu știu să-și aleagă parcursul educațional. Iar vina nu este a lor, ci a noastră, a adulților, care ar trebui să-i ghidăm. Pierdem atunci când un absolvent nu știe să-și aleagă drumul profesional sau nu înțelege riscurile unui credit, pentru că nu are competențe financiare minime. Pierdem atunci când devine vulnerabil la manipulare sau populism, din lipsă de educație”, a explicat Andreea Paul.

Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului actual este, în opinia sa, faptul că pune în continuare accent pe memorare, reproducerea informației și conformarea la cerințe standardizate, în loc să stimuleze gândirea independentă, creativitatea și capacitatea de adaptare.

Metode vechi, examene vechi și rezultate slabe

În timp ce tehnologia schimbă rapid modul în care oamenii învață, lucrează și comunică, școala românească rămâne, în multe privințe, blocată într-un model depășit. Elevii sunt evaluați adesea prin instrumente care nu reflectă competențele reale de care vor avea nevoie în viitor.

Un exemplu invocat de Andreea Paul este examenul de bacalaureat la informatică, care continuă să fie susținut „cu pixul pe hârtie”, în ciuda faptului că domeniul presupune, în mod firesc, utilizarea tehnologiei.

În plus, lipsa de coerență legislativă și schimbările frecvente de reguli accentuează nesiguranța din sistem.

Manualele depășite, examenele care nu țin pasul cu realitatea și contradicțiile legislative accentuează un climat de instabilitate, resimțit atât de elevi, cât și de profesori.

„Dacă ne bazăm în continuare pe manuale vechi de 10-20 de ani, dacă dăm examene învechite sau dacă există contradicții între lege și ordinele de ministru, atunci inevitabil apare haosul. Sistemul trebuie reașezat, după modele funcționale din alte țări, adaptate la realitatea României”, a punctat aceasta.

Școala produce diplome, economia cere competențe

Una dintre concluziile cele mai dure formulate în cadrul discuției este ruptura tot mai evidentă dintre sistemul de educație și piața muncii. În timp ce școala continuă să livreze diplome, economia are nevoie de competențe concrete, aplicabile și actuale.

Discrepanța explică, în mare măsură, de ce mulți tineri ajung să termine studiile fără o direcție profesională clară și fără instrumentele necesare pentru a se adapta unei piețe a muncii aflate într-o continuă transformare.

În același timp, nici elevii foarte buni nu sunt suficient valorizați sau sprijiniți. Mulți aleg să-și continue studiile în străinătate și, ulterior, să rămână în sisteme care le oferă mai multe oportunități de dezvoltare profesională și personală. Astfel, exodul creierelor continuă să afecteze România, iar pierderea de capital uman devine tot mai costisitoare.

Ce ar trebui schimbat

Printre soluțiile indicate se numără modernizarea curriculumului, astfel încât acesta să includă competențele viitorului, de la gândire critică și comunicare profesională până la competențe digitale avansate și utilizarea inteligentă a noilor tehnologii.

La fel de importantă este și pregătirea profesorilor, prin programe de formare continuă, aplicate și adaptate realităților actuale din școală. În paralel, consilierea școlară și orientarea profesională ar trebui extinse, astfel încât elevii să poată lua decizii mai bune în funcție de aptitudinile și interesele lor.

Specialiștii susțin că parteneriatele dintre școli, companii și autorități locale ar putea reduce o parte din decalajul dintre educație și economie, mai ales dacă sunt susținute de investiții în infrastructură modernă, digitalizare și reducerea inegalităților dintre mediul urban și cel rural.

Într-o perioadă în care economiile puternice investesc tot mai mult în educație, tehnologie și formarea competențelor, România riscă să rămână blocată într-un model care pregătește elevii pentru o lume care nu mai există.

Iar costul acestei întârzieri nu se va vedea doar în statistici sau în rezultatele școlare, ci în capacitatea unei întregi generații de a se adapta, de a inova și de a construi viitorul.

Citește și: Seria de spectacole-lectură și dezbateri „Tema de la ora cinci” continuă la Teatrul Excelsior