Omul urmează să revină pe Lună în 2027, o întoarcere care are loc într-un context de tensiuni geopolitice tot mai accentuate, ce amintesc în multe privințe de Războiul Rece: reînarmare, noi blocuri de putere și creșterea tensiunilor dintre Est și Vest.

Ca și în trecut, spațiul a redevenit o scenă a competiției strategice, notează Euronews.

O nouă aselenizare înseamnă mult mai mult decât progres științific, ea este văzută ca o expresie a leadershipului tehnologic și a puterii geopolitice în noua cursă spațială. O prezență permanentă pe Lună promite influență asupra viitoarelor standarde spațiale, asupra utilizării resurselor și a cooperării internaționale.

Ambițiile sunt, în consecință, foarte mari. Pe lângă Statele Unite și Europa, Rusia și China, în special, își accelerează propriile programe. În acest context, Uniunea Europeană intră tot mai mult în prim-plan - nu doar ca partener al SUA, ci din ce în ce mai mult ca actor independent în spațiu.

Aceasta ridică o nouă întrebare: s-ar putea încheia această cursă cu un german care să ajungă pentru prima dată pe Lună?

Programul lunar al SUA, cu amprentă europeană

Revenirea omului pe Lună face parte din programul Artemis, coordonat de NASA. Statele Unite conduc inițiativa, în timp ce partenerii internaționali - mai ales Agenția Spațială Europeană (ESA) - joacă un rol central.

Un zbor cu echipaj uman pe orbita Lunii este planificat pentru prima jumătate a anului 2026, în cadrul misiunii Artemis 2.

Un an mai târziu, Artemis 3 ar urma să ducă astronauți pe suprafața Lunii pentru prima dată din 1972. Pe termen lung, programul prevede și construirea stației lunare Gateway.

Europa nu este implicată doar politic, ci și tehnologic. Un element-cheie al misiunilor este modulul de serviciu european al capsulei Orion, dezvoltat de ESA pentru NASA și construit în mare parte în Germania.

Acest rol ar putea fi chiar răsplătit cu o prioritate pe Lună: șeful ESA, Josef Aschbacher, a explicat că a decis ca primii europeni dintr-o viitoare misiune lunară să fie astronauți de naționalitate germană, franceză și italiană. Germania ar urma să deschidă seria.

Gerst - Gagarinul secolului XXI?

În prezent, 4 germani speră la un bilet spre Lună. În acest moment, Alexander Gerst și Matthias Maurer sunt considerați cei mai promițători candidați.

Gerst, geofizician și vulcanolog, și Maurer, cercetător în știința materialelor, au fost deja la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) și sunt membri ai echipei active de astronauți a ESA.

Experiența este esențială în procesul de selecție: potrivit criteriilor actuale, doar astronauții care au fost deja în spațiu pot fi luați în considerare pentru o misiune pe Lună. Cei doi astronauți germani de rezervă, Amelie Schoenenwald, biochimist, și Nicola Winter, pilot de vânătoare, nu îndeplinesc încă această condiție.

Totuși, având în vedere că ar putea trece câțiva ani până la programarea efectivă a unei misiuni lunare, nu este exclus ca și ele să dobândească experiență spațială până atunci și să aibă, la rândul lor, o șansă.

Gerst s-a declarat deja deschis unei misiuni pe Lună. Întrebat dacă își poate imagina un astfel de zbor, el a răspuns: „Desigur”.

În opinia sa, aceste misiuni au numeroase beneficii. Cei care se implică activ în programul lunar vor rămâne în avangarda tehnologiilor-cheie ale viitorului în domeniul spațial - de exemplu, în observația Pământului, cercetarea climatică și autonomia tehnologică a Europei.

Dacă un astronaut german va fi, într-adevăr, printre cei care vor păși pe Lună nu poate fi stabilit în acest moment, a precizat Gerst. În opinia sa, acest lucru ar necesita, în orice caz, o implicare mult mai puternică a ESA în furnizarea componentelor esențiale pentru misiuni.

Aspirația Europei spre independență

Prezența unui european pe Lună are și o puternică semnificație simbolică pentru Europa. În pofida cooperării strânse cu NASA, Europa rămâne dependentă de Statele Unite în multe domenii ale explorării spațiale. În același timp, Uniunea Europeană urmărește obiectivul de a deveni mai independentă din punct de vedere tehnologic.

Această strategie este susținută de un buget record pentru ESA. Statele membre alocă aproape 22,1 miliarde de euro pentru perioada 2026-2028. Un accent major este pus pe accesul independent al Europei la spațiu.

Germania dorește să-și definească rolul în acest cadru - ca cea mai puternică economie a Europei, de preferat în avangardă. Ministrul cercetării, Dorothee Bär (CSU), vorbește despre explorarea spațială „Made in Germany”.

Nu pare întâmplător faptul că ministerul său a inclus oficial termenul „spațiu” în denumirea sa odată cu începutul noii legislaturi.

Cu 5,1 miliarde de euro, Germania este cel mai mare contributor la ESA. Potrivit lui Bär, investițiile în explorarea spațială sunt necesare în pofida constrângerilor bugetare - nu doar ca investiție în viitor, ci și ca o contribuție la suveranitatea și securitatea Europei.

Competiția în spațiu

Și alte mari puteri au ambiții dincolo de Pământ. În Rusia, de exemplu, agenția spațială de stat Roskosmos plănuiește investiții de miliarde și dorește să implice investitori privați într-o măsură mult mai mare decât până acum.

Printre altele, Roskosmos intenționează să dezvolte propriul serviciu de internet prin satelit, inspirat de Starlink, care, potrivit directorului agenției, Dmitry Bakanov, ar urma să fie lansat în 2027.

Perspectivele Rusiei în noua cursă spre Lună sunt însă considerate limitate în prezent. Experții anticipează întârzieri din cauza problemelor logistice și financiare. Misiunea lunară Luna-26 a fost deja amânată pentru 2028.

China, în schimb, se dovedește mult mai dinamică. Republica Populară își dezvoltă rapid programul spațial și se poziționează tot mai clar ca un competitor strategic al SUA. Obiectivul oficial este lansarea unei misiuni cu echipaj uman pe Lună până în 2030, chiar dacă Beijingul a oferit până acum puține detalii privind calendarul exact.

Un prim pas simbolic spre Lună

În ceea ce privește Germania, drumul spre Lună ar putea începe chiar din 2026 - însă, deocamdată, nu direct cu un astronaut german. Designerul italian Giulia Bona, stabilită la Berlin, a creat o mascotă care ar putea zbura în spațiu în cadrul misiunii Artemis 2 a NASA.

Designul prezintă un mic astronaut pe umărul unui gigant numit Orion, o referire atât la capsula misiunii, cât și la mitologia în care Orion este asociat cu zeița Artemis. Astfel de indicatori de imponderabilitate (zero-G) au o tradiție îndelungată: se spune că Yuri Gagarin a luat cu el un mic talisman norocos în spațiu, în 1961.

Bona a declarat că s-a înscris spontan în concurs. Faptul că designul său a ajuns în finală a fost pentru ea o „bucurie neașteptată”.

Ea speră acum să-și vadă mascota plutind între astronauți în transmisiunea live a lansării Artemis 2, ceea ce ar reprezenta, cel puțin simbolic, un prim pas pentru Germania spre Lună.