Ghețarii elvețieni au înregistrat în acest an o pierdere de gheață apropiată de nivelul record, arată date noi, în condițiile în care valurile intense de căldură din timpul verii au afectat vârfurile alpine.

Peste 5% din gheața rămasă în ghețarii Țării Cantoanelor a dispărut în ultimele 12 luni, un fenomen pe care oamenii de știință îl califică drept „extraordinar”, notează BBC.

Potrivit lor, o topire atât de rapidă nu mai este surprinzătoare, având în vedere ritmul schimbărilor climatice, dar că ar putea amenința, în deceniile următoare, rezervele de apă necesare agriculturii, producției de energie hidroelectrică și transportului.

Pierderea gheții poate destabiliza și versanții munților, sporind în unele locuri riscul alunecărilor de teren. În cazuri extreme, acestea pot provoca viituri, așa cum s-a întâmplat în Nepal în august.

Evenimentul respectiv a avut mai multe cauze și a fost declanșat de prăbușirea unei suprafețe mari de rocă și gheață glaciară.

Oamenii de știință consideră însă că subțierea pe termen lung a ghețarilor și dezghețarea solului înghețat au contribuit probabil la creșterea riscurilor.

Constatarea remarcabilă a celui mai recent raport nu este atât faptul că ghețarii elvețieni se micșorează — un fenomen de așteptat într-un climat care se încălzește, în principal din cauza emisiilor generate de combustibilii fosili — cât ritmul topirii.

Până de curând, glaciologii din Alpi considerau „extremă” pierderea a 2% din gheață într-un singur an. Anul acesta, proporția dispărută este estimată la 5,5%.

„Este pur și simplu dezastruos”, a declarat dr. Matthias Huss, directorul rețelei elvețiene de monitorizare a ghețarilor, Glacier Monitoring Switzerland, care a realizat raportul.

Ghețarii elvețieni au intrat în vară într-o situație deja dificilă, fiind acoperiți de mai puțină zăpadă decât de obicei, după o iarnă blândă.

O mare parte din această zăpadă a dispărut rapid în timpul valurilor timpurii și intense de căldură din mai și iunie, expunând gheața de dedesubt.

Gheața neacoperită este mai închisă la culoare și reflectă mai puțină lumină decât zăpada proaspătă, absorbind astfel mai multă energie solară.

În consecință, ghețarii au devenit vulnerabili la o topire și mai rapidă în timpul valurilor de căldură ulterioare.

„În urmă cu zece ani, nu aș fi crezut că este posibil să pierdem ghețarii atât de repede”, a spus dr. Fabien Maussion, glaciolog la Universitatea din Bristol, care nu a participat la realizarea raportului elvețian.

„Ceea ce s-a întâmplat în această vară este extrem de îngrijorător... dar, în același timp, era de așteptat din perspectiva unui specialist în climă”, a adăugat el.

Apa provenită din topirea ghețarilor poate fi o sursă importantă pentru irigații, producerea energiei hidroelectrice și chiar pentru transportul naval, în perioadele calde și secetoase.

Oamenii de știință estimează că ghețarii elvețieni au eliberat 2.200 de miliarde de litri de apă din topire între iulie și septembrie.

Deși acest aport a contribuit la atenuarea deficitului de apă din această vară, el a redus rapid rezervele înghețate.

Pierderea gheții ar putea crea dificultăți pe termen lung, a avertizat Huss, deoarece ghețarii mai mici nu vor mai putea suplimenta în aceeași măsură nivelurile de apă.

„Fiecare picătură de apă care se scurge în timpul acestor valuri de căldură este, într-un fel, apă veche, stocată în gheața ghețarilor cu secole sau decenii în urmă”, a spus Huss.

„Ne ajută acum, dar acest lucru nu este sustenabil, așa că nu o vom mai avea la dispoziție la următorul val de căldură.”

Fluviul Rin a atins în această vară niveluri minime record în unele zone, afectând navigația și crescând costurile de transport.

Una dintre cele mai alarmante constatări privește observațiile cercetătorilor la punctele de măsurare situate la cele mai mari altitudini, unde temperaturile sunt cele mai scăzute și ghețarii sunt, de regulă, acoperiți de zăpadă.

Chiar și la 3.500 de metri deasupra nivelului mării, oamenii de știință nu au găsit zăpadă rămasă la sfârșitul verii.

„La unii ghețari am observat o pierdere de patru metri de gheață în punctul cel mai înalt, unde, în această perioadă a anului, ar trebui să existe un strat de câțiva metri de zăpadă acumulată iarna”, a declarat Huss.

Zăpada este asemenea hranei pentru ghețari: în condiții stabile, o parte din ea s-ar compacta în timp și s-ar transforma în gheață.

Însă, dacă nicio cantitate de zăpadă nu supraviețuiește verii, ea nu poate înlocui gheața pierdută prin topire la altitudinile mai joase și mai calde. Ghețarul rămâne fără sursa de alimentare, se micșorează și, în cele din urmă, dispare.

„Ghețarii sunt complecși, deoarece acumulează masă în partea superioară și curg spre vale, așa că există multe procese fizice implicate”, a explicat Maussion.

„Dar, în forma cea mai simplă, ceea ce vedem acum este că am scos un cub de gheață din frigider și acesta se topește chiar sub ochii noștri.”

Oamenii de știință spun că, în prezent, clima este prea caldă pentru ca mulți ghețari alpini să supraviețuiască.

Unii, precum Plattalva, din estul Elveției, au dispărut deja.

Cercetătorii subliniază însă că reducerea drastică a emisiilor de carbon poate salva în continuare o mare parte din gheața glaciară a lumii.

Acest lucru este valabil în special pentru Himalaya și regiunile polare, unde se află cea mai mare parte a gheții planetei.

„Acolo încă putem avea un impact major prin protejarea climei”, a spus Huss, adăugând: „Dacă aceste mase de gheață pot fi salvate sau stabilizate, putem limita creșterea nivelului mărilor la nivel global... care ar putea afecta miliarde de oameni ce trăiesc în zonele de coastă.”

Citește și: Caravana „Delta Sălbatică”, în 10 orașe