Curtea de Apel Bucureşti a dat publicităţii miercuri motivele pentru care magistraţii săi au dispus, la 20 august, eliberarea din arest a doctoriţelor Maria Miron şi Mirela Păiuş de la Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului “Sfântul Pantelimon”, acuzate de omor calificat în dosarul deceselor suspecte.

Într-un document de 34 de pagini, judecătorii resping toate susţinerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, concluzia fiind că nu există probe care să le incrimineze pe cele două doctoriţe.

Declaraţiile date de asistentele medicale sunt considerate de magistraţi “simple bârfe”.

Probele prezentate de procurori în cazul doctoriţei Maria Miron sunt un proces verbal din data de 17 aprilie 2024 de comparare a datelor stocate de injectomate cu menţiunile înscrise în foile de observaţii ale pacienţilor internaţi în Secţia ATI, declaraţiile unor martori asistenţi potrivit cărora ea obişnuia să reducă dozele de noradrenalină pacienţilor de la valoarea de 20 ml/h la 1 ml/h, precum şi concluziile unui raport de expertiză medico-legală.

“Completul de drepturi şi libertăţi nu poate avea în vedere declaraţiile martorilor asistenţi medicali, potrivit cărora inculpata obişnuia să reducă dozele de noradrenalină de la valorile maxime la cele minime, cele mai multe fiind simple bârfe, aşa cum a rezultat din convorbirile interceptate şi declaraţiile martorilor date până la sfârşitul lunii mai. Completul de drepturi şi libertăţi are în vedere că, la patru luni de la ridicarea înscrisurilor medicale şi a datelor stocate de injectomate, organele de urmărire penală nu au strâns date nici măcar cu privire la vreun alt caz de malpraxis al medicului anchetat, astfel că, cel puţin până în prezent, acuzaţia iniţială nu se confirmă. Dacă iniţial declaraţiile asistenţilor medicali au fost în sensul dorit probabil de conducerea unităţii spitaliceşti, în momentul în care aceştia au început să fie acuzaţi de mărturie mincinoasă şi-au schimbat declaraţiile, aproape la indigo şi în aceeaşi perioadă, în sensul susţinerii în totalitate a denunţului iniţial şi a acuzaţiei penale de la acel moment”, se arată în motivarea instanţei, citată de Agerpres.

În acest sens, judecătorii analizează declaraţia dată în calitate de martor de un asistent medical în faţa procurorilor la data de 9 mai 2024.

Iniţial, acesta le-a spus procurorilor că nu îşi aminteşte ca cineva de la Secţia ATI să fi redus rata de rata de administrare a noradrenalinei la pacienţi, fără să îl anunţe şi pe el.

Ulterior, după ce doctoriţa Maria Miron întocmeşte unei asistente un referat privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, martorul îşi schimbă în totalitate declaraţia anterioară şi susţine că, anterior perioadei 4 - 6 aprilie 2024, au fost mai multe situaţii în care doctoriţa a procedat personal la reducerea ratei de noradrenalină pacienţilor de care el avea grijă şi care erau într-o stare de sănătate foarte gravă sau critică.

De asemenea, el a relatat că, în perioada noiembrie 2023 - sfârşitul lunii februarie 2024, a avut un pacient, căruia îi era deja administrată noradrenalină prin injectomat cu o rată mare (peste 15ml/h). Maria Miron ar fi intrat în salon şi a încărcat o seringă de 50 ml numai cu ser fiziologic, apoi a venit lângă patul pacientului, a scos seringa în care mai era noradrenalină şi a înlocuit-o cu cea care conţinea numai ser fiziologic. La scurt timp, pacientul a intrat în stop cardio-respirator.

Magistraţii declară că nu există nicio probă care să susţină declaraţiile date de acest martor la Parchet.

“Martorul face o acuzaţie extrem de gravă, precizând că a fost martorul unei crime comise cu o cruzime deosebită, un moment care nu poate fi trecut cu vederea nici de cei mai puternici oameni, un moment pe care orice om de bună-credinţă, cu conştiinţă, este obligat să îl denunţe sau cel puţin să simtă nevoia de a-l povesti sau de a se confesa unei alte persoane. Totuşi, din declaraţia martorului rezultă că acesta nu a povestit nimănui, nu şi-a notat nicăieri data, numele pacientului, măcar salonul sau patul, rezumându-se a reţine doar că pacientul era de peste 60 de ani, în salonul 5 sau 6, în patul 2 sau 3, sau mai bine zis “nici mai scund, nici mai înalt, nici prea slab, nici prea gras”, totul putându-se întâmpla în decurs de patru luni, din noiembrie 2023 până în februarie 2004, prin urmare este o acuzaţie făcută fără niciun început de probă, acuzaţie care, din nefericire, a fost preluat în referatul cu propunere de arestare preventivă, fascinând imaginaţia publicului”.

Chiar dacă s-a comis o infracţiune, nu a fost cu intenţie şi nu poate fi încadrată în legea penală română.

Magistraţii susţin că, chiar şi în situaţia în care s-ar admite argumentele procurorilor, încadrarea juridică a faptelor la tentativă de omor nu se justifică pe probele existente.

“Trecând peste toate raţionamentele de mai sus şi acceptând că inculpata ar fi redus doza de noradrenalină pacientului, ceea ce reprezintă deficienţă a actului medical, deficienţă care a pus viaţa în pericol, Completul de drepturi şi libertăţi va analiza încadrarea juridică reţinută de Ministerul Public, respectiv tentativă la omor calificat cu premeditare. În dezacord cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în baza probelor administrate până în prezent, ţinând cont de faptul că, deşi actele medicale ale celorlalţi pacienţi decedaţi în perioada 4- 6 aprilie 2024 au fost ridicate de mai bine de patru luni, alături de listingurile injectomatelor aflate la nivelul Secţiei ATI, Completul de drepturi şi libertăţi apreciază că o posibilă infracţiune contra vieţii nu a fost sub nicio formă comisă cu intenţie”, spun judecătorii.

Mobilul comiterii infracţiunii, reţinut de procurori, a fost acela de eficientizare a activităţii Secţiei ATI, în sensul eliberării paturilor, aspect cu care judecătorii nu sunt de acord.

Instanţa spune că este lipsit de logică să omori un om mai repede, în condiţiile în care în UPU sunt foarte mulţi bolnavi, care, după ce paturile ATI se eliberează, sunt transferaţi la această secţie.

Având în vedere ce le prezentate, în condiţiile în care nu rămân aproape niciodată paturi libere la Secţia ATI, în condiţiile în care decesul unui pacient şi internarea altuia necesită mult mai multă muncă, atât pentru medici, cât şi pentru asistenţi, în lipsa altui mobil, este evident că nu putem fi în niciun caz în situaţia vreunei infracţiuni comise cu intenţie. Or, în condiţiile în care s-ar dovedit culpa inculpatei, acuzaţia ar putea fi doar de tentativă la infracţiunea de ucidere din culpă, care nu este pedepsită de legea penală română”, mai notează Curtea de Apel Bucureşti.

Şi în cazul doctoriţei Mirela Păiuş, judecătorii spun că nu sunt probe care să o incrimineze, singura acuzaţie fiind că a intrat împreună cu Maria Miron într-o rezervă a spitalului.