De la revoluția industrială până la inteligența artificială (AI), Vaticanul a adoptat în mod regulat poziții menite să însoțească și să reglementeze marile transformări tehnologice și civilizaționale.

Prin publicarea luni a enciclicei „Magnifica humanitas” („Umanitate magnifică”), dedicată protejării persoanei umane în era inteligenței artificiale, Papa Leon al XIV-lea, primul suveran pontif nord-american, se înscrie în linia predecesorilor, răspunzând schimbărilor epocii sale.

Revoluția industrială

Prima reacție majoră și structurată a Bisericii la o transformare tehnologică datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, în 1891, în plină revoluție industrială, Papa Leon al XIII-lea a publicat enciclica „Rerum Novarum” („Despre lucrurile noi”).

Confruntat cu urbanizarea rapidă, dezvoltarea fabricilor și precarizarea clasei muncitoare, papa a încercat să propună o cale de mijloc între capitalismul liberal și socialismul revoluționar. El a apărat atât proprietatea privată, cât și drepturile muncitorilor, inclusiv posibilitatea de organizare colectivă.

Această enciclică a pus bazele „doctrinei sociale” a Bisericii Catolice, construită în jurul principiilor demnității persoanei, solidarității și binelui comun.

La scurt timp după alegerea sa, în mai 2025, Papa Leon al XIV-lea a explicat că și-a ales numele în referire la Leon al XIII-lea și la această doctrină. Noua sa enciclică a fost semnată pe 15 mai, exact la 135 de ani după documentul predecesorului său îndepărtat.

Mass-media

La mijlocul secolului al XX-lea, Biserica s-a confruntat cu un alt tip de revoluție: presa, radioul, cinematografia și televiziunea au transformat profund modul de difuzare a informației și raportarea la realitate.

În acest context, Conciliul Vatican II (1962-1965), o amplă etapă de reformă și deschidere, a adoptat în 1963 decretul „Inter Mirifica”. Pentru prima dată, aceste noi mijloace de comunicare erau considerate o miză centrală a vieții sociale și culturale.

Biserica a recunoscut rolul lor în formarea opiniei publice și a cerut o utilizare responsabilă, atât din partea producătorilor de conținut, cât și a publicului. A insistat asupra necesității unei informări complete și credibile, chemând la evitarea oricărei forme de „prejudiciu spiritual” sau de „scandal prin exemplu negativ”.

Textul a marcat o evoluție importantă: în loc să se distanțeze de noile medii, Vaticanul a ales să investească în aceste spații, încurajând inclusiv dezvoltarea presei catolice.

Criza rachetelor

Publicată în aprilie 1963, la câteva luni după criza rachetelor din Cuba din octombrie 1962, enciclica „Pacem in Terris” („Pace pe Pământ”) a Papa Ioan al XXIII-lea a apărut într-un moment în care lumea se afla în pragul unui război nuclear.

Papa a cerut, în numele „dreptății, înțelepciunii” și al „simțului umanității”, oprirea „cursei înarmărilor” și abandonarea doctrinei descurajării militare.

Documentul pleda pentru „interzicerea armelor atomice” și pentru „dezarmare realizată de comun acord și însoțită de controale eficiente”.

Controlul nașterilor

În enciclica „Humanae Vitae” („Despre viața umană”), promulgată de Papa Paul al VI-lea în 1968, Biserica și-a reafirmat poziția privind căsătoria și reglementarea nașterilor, într-o perioadă marcată de schimbarea moravurilor, transformarea familiei și progresele științifice în domeniul contracepției în societățile occidentale.

Prin acest text, unul dintre cele mai controversate din istoria recentă a Bisericii Catolice, Vaticanul a încercat să stabilească limite ale intervenției tehnice în transmiterea vieții. Biserica continuă să se opună ferm oricărei forme de contracepție voluntară, deși acceptă metodele naturale de planificare familială.

Această poziție a reprezentat un moment de cotitură în dezbaterile bioetice legate de progresul științific. Tema a fost ulterior aprofundată de Papa Ioan Paul al II-lea, în special în chestiuni legate de reproducerea asistată medical, embrioni sau sfârșitul vieții.

Internet și rețele sociale

Începând cu anii 1990, informatica și internetul au deschis o nouă etapă de transformare, marcată de digitalizarea schimburilor și apariția unui spațiu public global.

Papa Ioan Paul al II-lea vedea în internet un mijloc fără precedent de comunicare și difuzare. Vaticanul a încurajat o prezență activă online, cerând totodată o utilizare responsabilă.

Papa Benedict al XVI-lea a aprofundat această reflecție, insistând asupra riscurilor specifice universului digital: fragmentarea relațiilor, dominația instantaneului și dificultatea de a distinge informația credibilă.

Odată cu dezvoltarea rețelelor sociale, Vaticanul a avertizat și asupra polarizării dezbaterilor și răspândirii conținutului înșelător, mai ales în timpul pontificatului Papa Francisc (2013-2025).

Prin enciclica „Laudato Si’” din 2015, papa argentinian a criticat și derapajele unui model tehnico-economic considerat responsabil pentru criza ecologică.