În 2025, un tribunal din Paris a găsit-o pe Marine Le Pen vinovată de folosirea necorespunzătoare a fondurilor Parlamentului European, un dosar aflat acum în fața curții de apel.

Franța se află într-o stare de emoție și tensiune în așteptarea verdictului de marți, care va decide dacă favorita naționaliștilor, Marine Le Pen, poate candida la alegerile prezidențiale de anul viitor.

Rareori miza politică a unei decizii judiciare în Franța a fost atât de mare, comentează BBC.

Cele mai recente sondaje de opinie sugerează că politiciana în vârstă de 57 de ani, lider al partidului Adunarea Națională (RN), este favorită pentru a deveni președinte.

Însă, dacă instanța de apel din Paris va confirma verdictul inițial de anul trecut, pronunțat în procesul privind folosirea necorespunzătoare a fondurilor Parlamentului European, Marine Le Pen va fi declarată ineligibilă pentru funcții publice, iar speranțele sale politice s-ar prăbuși.

Candidatul RN la alegerile din aprilie-mai ar deveni automat mult mai tânărul său coleg, Jordan Bardella, în vârstă de 30 de ani. Sondajele indică în prezent că și el ar fi favorit în alegeri, însă tinerețea și lipsa de experiență ar putea începe să se vadă odată cu intrarea în campanie.

„Din cauza alegerilor prezidențiale, decizia pe care trebuie să o pronunțați are o importanță amețitoare”, le-a spus instanței avocatul lui Le Pen, Rudolphe Bosselut, în pledoaria finală din februarie.

După 4 luni de deliberări, curtea va decide dacă menține, anulează sau modifică verdictul și sentința pronunțate împotriva lui Le Pen în martie 2025. Alți zece oficiali RN, din cei 25 condamnați inițial, au făcut de asemenea apel.

Jordan Bardella, în vârstă de 30 de ani, urmează să devină candidatul RN la prezidențiale dacă Le Pen va fi împiedicată să candideze.

În primul proces, lidera RN a fost găsită vinovată că a prezidat în mod conștient un sistem prin care angajați ai partidului din Paris figurau ca asistenți parlamentari europeni la Bruxelles și Strasbourg, pentru a fi plătiți din fonduri europene. La acea vreme, partidul se confrunta cu o lipsă cronică de bani.

Chiar dacă puțini, inclusiv în RN, se așteaptă ca Le Pen să fie achitată în apel, totul depinde de sentința pe care o va primi marți.

În procesul inițial, ea a fost condamnată la doi ani de închisoare, care urmau să fie executați la domiciliu, cu brățară electronică. Instanța a dispus însă și interdicția de a ocupa funcții publice timp de cinci ani. Esențial este că această parte a sentinței, spre deosebire de pedeapsa cu închisoarea, a fost declarată executorie imediat și nu a fost suspendată până la judecarea apelului.

Furioasă, Le Pen a descris verdictul drept o „decizie politică” menită să-i saboteze a patra — și cea mai promițătoare — încercare de a ajunge la președinție. Sub presiune, instanțele au stabilit o dată timpurie pentru apel, astfel încât să existe timp pentru o eventuală modificare a sentinței.

La al doilea proces, cele două părți au prezentat aceleași argumente. Avocații lui Le Pen au cerut achitarea. Reprezentantul statului a solicitat de această dată un an, nu doi, cu brățară electronică, dar a cerut din nou partea-cheie a pedepsei: cinci ani de ineligibilitate.

Dacă instanța va urma poziția reprezentantului statului, Le Pen va fi, în mod clar, scoasă din cursa prezidențială. În eventualitatea puțin probabilă în care va fi achitată, va rămâne la fel de clar în cursă.

Însă ceea ce îi frământă pe juriștii francezi este posibilitatea unei sentințe intermediare. Ce se întâmplă, de exemplu, dacă instanța pronunță nu cinci ani, ci doi ani de ineligibilitate?

Teoretic, acest lucru i-ar permite să candideze, pentru că doi ani de la primul verdict s-ar încheia la 31 martie 2027, cu puțin peste două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor, programat pe 18 aprilie.

Dar dacă instanța decide că trebuie să poarte și o brățară electronică timp de un an, atunci acest lucru, spune chiar Le Pen, i-ar face candidatura imposibilă. „Un candidat are nevoie de libertate totală de mișcare”, a spus ea. „Vă puteți imagina să trebuiască să cer permisiune de fiecare dată când merg la o reuniune sau într-o piață?”

Un alt element imprevizibil, în cazul unei ineligibilități de doi ani, de exemplu, este recursul la cea mai înaltă instanță de apel, Curtea de Casație.

Dacă marți va fi găsită vinovată, dar autorizată să candideze la președinție, nu ar fi în interesul ei să facă recurs la Curtea de Casație, deoarece decizia acesteia, care ar veni în ianuarie, ar putea fi împotriva ei și ar putea reimpune ineligibilitatea.

Totuși, nu doar inculpatul poate sesiza Curtea de Casație. La rândul său, acuzarea poate face acest lucru. În acest caz, Le Pen ar putea avea dreptul să candideze în următoarele luni, deoarece ineligibilitatea inițială ar fi suspendată, doar pentru a fi declarată din nou ineligibilă la începutul anului viitor.

Toate aceste incertitudini i-au determinat pe unii să speculeze că, în sinea ei, Le Pen s-ar fi resemnat deja cu ideea de a nu mai candida și de a-i preda campania lui Bardella.

Într-un interviu acordat televiziunii franceze înaintea verdictului, ea a părut aproape împăcată cu această perspectivă: „Orice s-ar întâmpla, voi fi în continuare în viață. Orice s-ar întâmpla, voi continua lupta pentru ideile mele.”

Există însă și o altă interpretare, potrivit căreia, în ciuda entuziasmului creat în jurul lui Bardella, în cele din urmă Le Pen va fi cea care se va prezenta în fața electoratului în aprilie-mai anul viitor.

Potrivit acestei interpretări, aparent des auzită în cercurile guvernamentale, judecătorii nu sunt insensibili la importanța politică a deciziei lor și ar fi, prin urmare, reticenți în a priva electoratul de o candidată atât de populară precum Le Pen.

În realitate, nimeni nu știe cum va arăta verdictul. Singurul lucru cert este că multe depind de el. O candidatură a lui Marine Le Pen la președinția Franței nu este același lucru cu o candidatură a lui Jordan Bardella.

În primul rând, cei doi reprezintă sensibilități diferite în tabăra naționalistă.

Le Pen s-a declarat întotdeauna „nici de stânga, nici de dreapta”, iar sprijinul său este cel mai puternic în rândul vechii clase muncitoare. Bardella înclină mai mult spre liberalismul economic al dreptei tradiționale, așa cum arată contactele sale recente cu mari lideri de afaceri.

Surse din interiorul partidului spun că cei doi sunt „complementari”, fiecare având priză la segmente diferite ale populației, iar combinația lor ar putea permite RN să spargă, în sfârșit, plafonul de sticlă și să ajungă la putere.

Însă, oricât ar minimaliza diferențele și oricât și-ar declara loialitatea reciprocă, transferul puterii de la Marine Le Pen, o luptătoare experimentată, familiară și capabilă să inspire loialitate, către Jordan Bardella, un pretendent încă netestat, ar reprezenta un pas în necunoscut.

Citește și: PNL nu va mai face guvern cu PSD, reafirmă Siegfried Mureșan