Premiul Nobel pentru Literatură din 2026 i-a fost atribuit, joi, scriitoarei canadiene Anne Carson, „pentru opera sa îndrăzneață și inventivă, care, într-un dialog ludic cu tradiția clasică, a creat noi forme pentru literatura contemporană”.

Autoarea s-a născut în 1950, la Toronto, în Canada.

În 1981, poeta și-a publicat teza de doctorat în filologie clasică, intitulată „Odi et Amo Ergo Sum”, iar pe parcursul întregii cariere a îmbinat poezia cu activitatea de traducere și cu predarea la diferite universități.

Comitetul Nobel a transmis că aproape întreaga sa creație literară s-a concentrat asupra întâlnirii dintre obsesia filologului pentru cuvinte și dorința poetului de a descoperi sensuri noi. Ea însăși a identificat etimologia cuvintelor drept punctul de plecare al întregii sale opere.

Traducerile sale din greaca veche pot fi considerate opere de sine stătătoare. Printre acestea se numără interpretarea fragmentelor poetice ale lui Safo, „If Not, Winter” (2002), precum și tragedii precum „Electra” de Sofocle (2001), „Antigona” (2015) și „Bakkhai” de Euripide (2015).

În anii 1990, Carson a publicat o serie de lucrări importante. Printre acestea se află „The Glass Essay”, inclusă în volumul „Glass, Irony, and God” (1995), care demonstrează potențialul poemului amplu, în care granițele dintre genuri devin neclare.

În același deceniu, a apărut o altă lucrare, adesea considerată cea mai importantă creație a sa, „Autobiography of Red: A Novel in Verse” (1998). Cartea evidențiază capacitatea sa remarcabilă de a aduce tradiția literară clasică în contemporaneitate. Pornind de la fragmentele poetului grec Stesihor, din secolul al VI-lea î.Hr., despre monstrul roșu înaripat Geryon, Carson le reinterpretează cu o înțelegere precisă a limbajului și experiențelor contemporane.

De-a lungul întregii sale creații, Anne Carson a explorat cu lejeritate posibilitățile scrisului, iar schița literară a dobândit pentru ea o valoare deosebită. Un exemplu este „Float” (2016), o lucrare alcătuită din 22 de plachete dedicate unor teme diferite, care pot fi citite în orice ordine.

Un alt exemplu este „Wrong Norma”, din 2024, o combinație diversă de texte cu un pronunțat caracter performativ, în care Carson pătrunde în diferite domenii artistice și academice. Colaborările sale cu artiști vizuali, coregrafi și regizori de operă și teatru demonstrează libertatea cu care se raportează la convențiile și regulile literare. Aceasta explică importanța excepțională pe care opera sa, începând din anii 1990, a avut-o pentru scena artistică și literară internațională.

Comitetul Nobel: „Nox”, operă de neuitat a Annei Carson

Publicată în 2010, cartea „Nox” a fost scrisă în memoria fratelui său, Michael, care a fost în mod misterios absent înainte de moartea sa, survenită în Danemarca, în anul 2000. În paginile sale, se simte profund pierderea, care își croiește drum din adâncuri spre suprafață.

Rezultatul este o creație deopotrivă sculpturală și literară: un epitaf sub forma unei cutii care conține un album pliabil ca un acordeon, alcătuit din fotografii, scrisori și alte texte dedicate fratelui său decedat.

Există, de asemenea, o a treia voce care conferă profunzime temporală lucrării: cea a poetului roman Catul, prin celebra sa elegie 101, scrisă în memoria propriului frate, care, asemenea lui Michael, a murit pe pământ străin. Volumul include și emoționanta traducere realizată de Carson a acestui poem.

Citește și: Trump consideră că merită Nobelul pentru Pace, dar are îndoieli că îl va primi