Spania a declasificat documente despre tentativa de lovitură de stat din 1981, într-un demers de a risipi teoriile conspirației.

Guvernul de la Madrid a făcut publice zeci de acte legate de acest moment-cheie din istoria recentă a țării, relatează BBC.

Un grup de ofițeri înarmați a pătruns în Parlament și i-a amenințat pe deputați, încercând să răstoarne tânăra democrație spaniolă și să reinstaureze dictatura.

Tentativa a eșuat după ce regele Juan Carlos a refuzat să îi sprijine.

De-a lungul timpului au circulat însă numeroase teorii ale conspirației, inclusiv că suveranul ar fi avut cunoștință în prealabil de complot sau chiar că ar fi fost implicat în mod activ.

Publicarea documentelor a coincis cu moartea liderului puciului, Antonio Tejero Molina, care a decedat în aceeași zi, la vârsta de 93 de ani.

Avocatul acestuia l-a descris drept „un om de onoare, de o credință neclintită și cu o mare dragoste pentru Spania”.

„Dumnezeu să-i ofere pacea pe care oamenii i-au refuzat-o”, a scris acesta pe X, în numele familiei.

La 23 februarie 1981, un grup de ofițeri conduși de Antonio Tejero Tejero a năvălit în sala principală a Parlamentului, înarmați, amenințând politicienii chiar în timpul ceremoniei de învestire a unui nou guvern. Scopul lor era revenirea la autoritarism – la doar șase ani după moartea dictatorului Francisco Franco.

Fotografia cu Tejero fluturând un pistol în Parlament, în timp ce parlamentarii se adăpostesc, este probabil cea mai cunoscută imagine a tentativei de lovitură de stat.

Regele Juan Carlos a urcat pe tron la două zile după moartea generalului Francisco Franco.

Publicarea celor 153 de documente clasificate a generat un interes uriaș – atât de mare încât pagina web a guvernului pe care urmau să fie încărcate documentele a cedat temporar.

Dosarele includ rapoarte ale poliției și ale justiției, transcrieri ale unor conversații între oficiali și reacții ale guvernelor străine la evenimente.

Cu toate acestea, documentele nu par să conțină revelații spectaculoase.

Franco, dictatorul brutal al Spaniei, a murit în 1975, deschizând calea instaurării unei monarhii parlamentare.

6 ani mai târziu, democrația fragilă a Spaniei a părut să atârne de un fir de păr timp de câteva ore, pe durata tentativei de lovitură de stat.

În cele din urmă, puciul a eșuat după ce tânărul rege s-a adresat spaniolilor – și armatei – într-un mesaj televizat, exprimându-și opoziția față de rebeli și ordonând tuturor forțelor armate să rămână în cazărmi.

Pentru mulți spanioli, episodul a consolidat statutul lui Juan Carlos ca salvator al tinerei democrații și a marcat respingerea valorilor franchiste.

Totuși, în deceniile care au urmat, mulți au pus sub semnul întrebării rolul considerat „eroic” al regelui.

Alte teorii susțineau că revolta ar fi fost o înscenare a establishmentului politic, menită să ofere un „test” care să întărească democrația țării.

Actualul guvern, condus de socialiști sub premierul Pedro Sánchez, a declarat că menținerea sub cheie a documentelor despre acest eveniment reprezenta o „anomalie istorică” care trebuia corectată și că publicarea lor nu pune pe nimeni în pericol.

Executivul de la Madrid a mai afirmat că declasificarea va contribui la demontarea teoriilor false despre lovitura de stat.

Totuși, în documente apar și unele informații relevante, inclusiv faptul că șase membri ai serviciilor de informații au fost implicați în complot.

Un alt document arată că forțele de securitate estimau că, dacă o unitate specială de poliție ar fi încercat să pătrundă în clădirea Parlamentului, ar fi existat „între 80 și 110 morți”.

Printre documente se regăsesc și mesaje de susținere din partea unor guverne străine după eșecul puciului.

Un mesaj în limba spaniolă trimis de regina Elisabeta a II-a regelui Juan Carlos spunea: „Cu toții, în Marea Britanie, suntem liniștiți să știm care a fost rezultatul final.”