Din momentul în care președinții Donald Trump și Vladimir Putin au coborât din avioane pe o bază aeriană din epoca Războiului Rece, în apropiere de Anchorage, Alaska, interacțiunile lor publice au fost vizibil prietenoase – liderul SUA l-a aplaudat pe cel rus, au schimbat zâmbete, o bătaie pe umăr, o conversație animată, dar clar cordială, pe covorul roșu.

Apoi, după o survolare militară americană, a urmat gestul spectaculos care a rupt protocolul: Putin a urcat în „The Beast” – mașina oficială a președintelui american – pentru a împărți drumul spre summitul crucial.

Liderul rus părea încântat. Și pe bună dreptate, notează Politico într-un editorial semnat de Jamie Dettmer.

Pregătirile summitului au fost însoțite de numeroase avertismente și îngrijorări din partea oficialilor, diplomaților și analiștilor. Mulți se temeau că Trump va fi depășit de abilul fost aparatcik KGB, ceea ce i-ar fi permis lui Putin să facă pași uriași către obiectivul său: subjugarea Ucrainei, readucerea acesteia la statutul de vasal al Rusiei și fisurarea unei alianțe occidentale deja fragile, prin tensionarea relațiilor dintre Washington, Kiev și aliații europeni.

Deși asta nu s-a întâmplat, iar Ucraina nu a fost „vândută”, Putin tot pare că a obținut maximum din această întâlnire.

Liderul de la Kremlin reușit să obțină o întrevedere, deși este urmărit pentru crime de război, și a fost primit pe pământ american ca un prieten, nu ca liderul unui stat paria care a invadat un vecin suveran.

Și a obținut toate acestea fără să accepte dinainte nicio concesie majoră – nici măcar o încetare a focului – și a plecat din Anchorage fără să se angajeze la un armistițiu, deși Trump a declarat în conferința de presă comună că omologul său rus dorește să salveze mii de vieți. Se pare că nu chiar atât de mult comentează Politico.

Summitul din Alaska, foarte așteptat și organizat în grabă, nu avea oricum cum să fie comparat cu Yalta, unde Iosif Stalin a convins – unii ar spune a forțat – un Franklin D. Roosevelt bolnav și epuizat și un Winston Churchill iritat să împartă Europa între sferele de influență occidentale și sovietice.

Și nici nu avea cum să fie un summit de tipul Reykjavik, unde, în 1986, Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov au pus bazele controlului armelor nucleare, contribuind la dezghețul Războiului Rece.

Gorbaciov încerca să gestioneze o dizolvare cât mai elegantă a Uniunii Sovietice, în timp ce Putin este hotărât să reînvie imperiul, consideră editorialistul.

Dar, potrivit unor observatori experimentați, de la Fiona Hill (fosta consilieră pe probleme rusești a lui Donald Trump) până la Michael Carpenter (fost director pentru Europa în Consiliul Național de Securitate sub Joe Biden), reuniunea din Alaska a fost o greșeală.

„Summitul l-a legitimat pe scena mondială”, a spus acesta din urmă.

Și nu doar pe scena mondială. Kremlinul și mass-media controlată de stat s-au grăbit să prezinte summitul ca fiind mai degrabă despre Putin și Trump – liderii marilor puteri – care se așază la masă pentru a decide viitorul global, nu despre Ucraina. Înaintea întâlnirii, Putin obținuse deja și o validare americană a ideii de „pământ contra pace”, ceea ce a încărcat zarurile împotriva Kievului.

În declarațiile de presă, Putin s-a străduit să-l laude pe Trump pentru eforturile sale de a pune capăt războiului. Liderul rus știe foarte bine că aplauzele respectuoase la adresa celui american prind bine, un joc pe care președintele ucrainean Volodimir Zelenski aproape l-a ratat periculos în infama întâlnire din Biroul Oval, la începutul acestui an.

Însă nu au existat semne că Putin este pregătit să renunțe la obiectivul său principal – controlul asupra Ucrainei, o națiune despre care afirmă că nici nu ar trebui să existe.

Acest lucru a fost clar atunci când a vorbit din nou despre eliminarea „cauzelor profunde” ale războiului și a invocat „amenințările fundamentale la adresa securității [Rusiei]” – jargon al Kremlinului prin care NATO și Europa sunt învinuite pentru conflict.

„Am privit întotdeauna Ucraina ca pe o națiune frățească”, a spus el cu regret. Cu alte cuvinte, o parte din construcția lui Putin despre „lumea rusă”.

Obiectivul lui Putin cu summitul din Alaska a fost, fără îndoială, să evite să-l înfurie pe Trump, să amâne impunerea de noi sancțiuni occidentale asupra Rusiei sau a aliaților săi și să continue exact ca până acum.

Președintele rus a încercat să se prezinte drept un partener constructiv pentru pace, afirmând că speră ca nimeni să nu încerce să „pună bețe în roate” progresului către încheierea războiului.

Aceasta este și narațiunea pe care Kremlinul a cerut-o jurnaliștilor săi să o promoveze în relatările despre summit, potrivit publicației independente Meduza. Instrucțiunile oficiale către presa controlată de stat spun că trebuie subliniat rolul lui Putin în „stabilirea agendei” relațiilor SUA–Rusia și prezentarea Ucrainei ca fiind nerezonabilă și necooperantă.

Cu alte cuvinte, Putin nu se grăbește să încheie războiul – ba chiar o încheiere ar putea pune în pericol regimul său, deoarece ieșirea dintr-o economie de război ar deschide calea unor conflicte socio-politice interne periculoase. În plus, prelungirea conflictului pune presiune suplimentară asupra țărilor europene și asupra alianței transatlantice.