Profesorul universitar Ştefan Popescu a analizat, în emisiunea Agenda Globală de la Radio România Actualități, evoluția războiului din Orientul Mijlociu.

Fâșia Gaza este sub asediu, iar armata israeliană şi-a intensificat atacurile asupra enclavei. Cancelariile lumii, inclusiv cea de la Washington, se înmulțesc solicitările pentru o pauză umanitară.

Israelul respinge orice discuţie despre un armistiţiu temporar, până Hamas nu va elibera toţi ostaticii.

"Premierul [Benjamin] Netanyahu, şi ca om politic, dar şi ca şef al unui guvern într-o situaţie de criză, trebuie să arate, să dea imaginea de intransigentă, de a fi stăpân pe situaţie, însă este clar că, din mai multe motive, toată lumea se gândeşte că trebuie să se termine cât mai repede. În primul rând, din punct de vedere economic; ştim foarte bine că armata israeliană este o armată majoritar formată din rezervişti, prezenţa lor, mobilizarea masivă blochează economia israeliană. Economia este blocată şi de faptul că forţele israeline sunt grupate şi la celelalte puncte ale frontierei. De asemenea, populaţia a fost evacuată din mai multe localităţi. Deci aceasta este o problemă care bate la uşă. În al doilea rând, toată lumea este interesată să se oprească cât mai repede. Americanii nu doresc ca situaţia să se complice foarte mult. Ei nu vor să fie fixaţi cu atâtea forţe. Aţi văzut, două grupuri aeronavale, şi nu numai, în Orientul Mijlociu. Sunt interesaţi de conflictul din Ucraina. Deja am văzut în Congres, şi nu numai în Congres, la nivelul percepţiei, o ierarhizare clară a celor două conflicte, în defavoarea Ucrainei. Congresul a votat cu uşurinţă un pachet de 14 miliarde, mai bine de 14 miliarde de dolari pentru Israel şi nimic pentru Ucraina, în condiţiile în care ruşii au preluat iniţiativa pe front, în condiţiile în care liniile occidentale nu mai fac faţă. Chiar cotidianul "Le Monde" anunţa astăzi că ruşii au fabricat, anul acesta, 600 de tancuri şi au început să fabrice 100 de rachete de croazieră pe lună. Deci situaţia este gravă şi, fără o susţinere imediată, nu ştiu cât vor ţine liniile ucrainiene. Şi, bineînţeles, americanii trebuie să... pentru că se tot vorbeşte de la Barack Obama şi înaintează cu viteză de melc, pentru a fi elegant, trebuie să pivoteze spre Asia Pacifică. Am văzut semnalele pe care le dă China, creşterea ei în putere, faptul că intră destul de des în ambele teritoriale taiwaneze, că încalcă dreptul de liberă circulaţie maritimă în mările Chinei de Sud şi de Est. Am văzut tensiunile recente cu Filipine. Deci nu au interes americanii să rămână prea mult în Orientul Mijlociu. Ţările arabe, de asemenea, vor şi ele să scaddă această tensiune, pentru că strada arabă le pune la grea încercare planurile strategice de continuare în direcţia normalizării cu Israelul, pentru că aşa cum spunea un fost trimis pentru mai multe administraţii în Orientul Mijlociu, Dennis Ross, într-o tribună publica "New York Times" acum o săptămână, în privat toţi liderii arabi spun că Hamas trebuie stârpit, dar nu au curajul s-o facă public. Iranul, de asemenea, vrea şi el să scadă tensiunea, după ce a reuşit să arunce în aer normalizarea relaţiilor cu Arabia Saudită, pentru ca războiul, bineînţeles, de toate părţile să continue, dar să fie acest război nevăzut, pentru că acesta va fi cel mai eficient. Eliminarea ţintită a şefilor militari Hamas, poate şi a unor şefi politici, eradicarea Jihadului Islamic; aici este într-adevăr o problemă, pentru că el este un electron liber. Şi, deci, iată această situaţie să sperăm, pentru că ecourile se aud şi în Europa, din păcate, vedeţi, aţi văzut câteva atentate am avut în Franţa, în Belgia ...", a spus expertul.

"Fiecare parte e implicată în crimă, are o parte de responsabilitate, inclusiv marile puteri, pentru că mă bucur că [Joe] Biden vorbeşte de relansarea procesului de pace. Nu a făcut absolut nimic în primii trei ani de preşedinţie, [Barack] Obama, absolut nimic. Trump, aţi văzut, a avut un plan de pace, care avea mai ales o componentă economică. Dar, în rest, marile puteri nu s-au preocupat, pentru că dosarul era prea complex, prea complicat. Au apărut şi alte probleme şi iată că această criză a mocnit, nu s-a rezolvat de la sine, s-a văzut clar că pentru populaţiile musulmane din toată lumea, din Indonezia până în Maroc, Palestina rămâne importantă, este, cum să spun, mama luptelor care trebuie duse până la capăt", opinează Ştefan Popescu.

"Hamasul satelizat de Iran, asta este marea problemă, este interlocutorul palestinienilor în acest moment. Sigur, ar fi interesant de văzut câţi dintre palestinieni aprobă acţiunea Hamas, inclusiv cei din Gaza, inclusiv binaţionalii, o altă problemă care ar trebui să fie undeva în procesul nostru de reflecţie cu privire la toate consecinţele şi ramificaţiile crizei din Orientul Mijlociu", atrage atenția profesorul.

Profesorul universitar a analizat și declarațiile liderului Hezballah, Hassan Nasrallah.

"El este un purtător de cuvânt în realitate al regimului iranian, dar purtător de cuvânt arabofon, pentru că persanii vorbesc altă limbă, vorbesc farsi. A luat, a fost, cum să spun, cuvânt cu cuvânt, discursul Ayatollahului iranian şi, bineînţeles, el trebuie să marcheze din punct de vedere mediatic, să arate că nu stă degeaba, că strategia lui are un sens, dar în acelaşi timp nu este interesat de un război cu Israelul şi cu cele două grupuri aeronavale americane aduse în zonă. În plus, ar deranja şi anumite interese economice din zonă ale statelor arabe. Qatarul este foarte prezent, alături de un grup francez şi un grup italian, într-o exploatare gazieră masivă offshore din apele teritoriale ale Libanului, aproape de frontiera cu Israelul. Şi, deci, un asemenea război le-ar complica situaţia, ar aduce atingere multor interese din zonă. Dar nu putea să nu iasă la rampă, în condiţiile în care Hamasul a trimis săgeţi, reproşând Hezbollahului că nu intră într-un război pentru a-i da o mână de ajutor în acest moment. Nu, lucrurile vedeţi foarte bine că sunt anumite demonstraţii, menţin tensiunea la frontiera de nord a Israelului. Israelul a creat şi acea linie albastră, a evacuat 30 de localităţi, 28 ca să fiu mai exact, în nord, şi, pentru moment, logica tuturor acestor grupări proşiite, Hezbollah, miliţiile şiite din Irak, din Siria, Houthi din Yemen, au o logică în primul rând naţională, pe îi interesează să câştige, să controleze, să-şi întărească controlul asupra teritoriilor pe care sunt prezenţi, şi pe planul secundar vine această solidaritate cu Hamas. Dar, desigur, sunt interesaţi să salveze Hamasul şi vedem că Israelul ţine cont de o eventuală complicare a situaţiei, inclusiv americanii, altfel nu ar fi deplasat cele două grupuri aeronavale. Sunt şi un element de descurajare, să ştiţi, al Iranului. Iranul n-are arma nucleară cum are Israelul, convenţional nu este la nivelul militar al Israelului, şi atunci ei folosesc o strategie asimetrică, au dezvoltat aceste grupări care sunt teleghidate, care sunt, cum să spun, arma lor de descurajare, dacă vreţi, în cazul unui conflict care i-ar viza în mod direct", a punctat analistul Ştefan Popescu.

Într-un dosar special, agenția Rador Radio România urmărește evoluțiile conflictului din Orientul Mijlociu.