Până acum ferm prooccidentală, România este destabilizată de forțele politice favorabile intereselor Moscovei.

Susținute de administrația Trump, acestea ar urma să-și confirme avansul la alegerile prezidențiale din 4 și 18 mai, notează Le Monde într-un reportaj.

Pierdut în Delta Dunării, în estul României, Chilia Veche are, probabil, cea mai bună vedere din toată Alianța Nord-Atlantică asupra amenințării rusești. Acest mic sat românesc se află la doar 300 de metri de portul fluvial Kilia, omonimul său ucrainean, aflat pe cealaltă parte a brațului Dunării care marchează granița dintre cele două țări.

Deși majoritatea celor 1.700 de locuitori nu au pus niciodată piciorul în Ucraina, din lipsa unui punct de trecere oficial în zonă, aud frecvent sirenele care avertizează asupra riscului de bombardament. Din portul mic de pescuit, recent renovat cu fonduri europene, se pot vedea cu ochiul liber carcasele depozitelor petroliere distruse în septembrie 2023 de către Rusia.

La acea vreme, suflul exploziilor a traversat Dunărea și a spart mai multe ferestre pe partea românească. Completând acest peisaj de război, dronele rusești dezorientate sau avariate de apărarea ucraineană se prăbușeau cu regularitate în zonele rurale înconjurătoare. Din fericire, până acum au provocat doar pagube minore pe teritoriul românesc, dar a fost suficient pentru a alunga turiștii și a înspăimânta localnicii.

„Mi-e foarte frică, mai ales când soțul meu pleacă la pescuit o săptămână întreagă și aud singură bombardamentele noaptea”, spune Anișoara Maslincov, cu fața încadrată de un batic, din micul lăcaș de cult al lipovenilor, minoritate rusofonă din Delta Dunării, care practică un cult ortodox tradiționalist.

„Dar unde să mergem? Aici ne-am născut, aici am crescut și tot aici vom muri”, spune resemnată această româncă al cărei loc de muncă este întreținerea frumoasei biserici, frecventată în prezent doar de câteva zeci de credincioși. La fel ca 26% dintre locuitorii din Chilia Veche, Anișoara Maslincov a votat la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 pentru Călin Georgescu, candidatul care a ieșit, surprinzător, pe primul loc în primul tur, după o campanie desfășurată exclusiv pe TikTok și care a pus sub semnul întrebării apartenența României la Uniunea Europeană (UE) și NATO. Imediat după el, la Chilia Veche, s-a clasat un candidat naționalist mai moderat, dar la fel de ostil sprijinului pentru Ucraina: George Simion.

Frustrare

„Dintr-o dată, TikTok era plin de videoclipuri cu Georgescu, tot satul vorbea despre el și discursurile lui sunau foarte bine”, povestește Anișoara Maslincov, dependentă de această rețea socială chineză, foarte populară în România, fără a putea însă oferi multe alte motive pentru alegerea ei.

La Chilia Veche, Marcel Ciolacu, prim-ministru și candidat al Partidului Social Democrat (PSD), o formațiune proeuropeană și pro-NATO care domină tradițional votul în mediul rural, a ieșit abia pe locul al treilea.

După ce scrutinul prezidențial din 6 decembrie 2024 a fost anulat de Curtea Constituțională, în urma suspiciunilor de manipulare din partea Rusiei în favoarea lui Călin Georgescu, alegerile urmează să aibă loc din nou, în zilele de duminică 4 și 18 mai.

Cinci luni după această răsturnare de situație, motivele acestui vot continuă să fie un subiect profund de diviziune la Chilia Veche, ca și în restul României. Unii denunță o ingerință rusă menită să răstoarne echilibrul în această țară strategică, situată la granița cu Ucraina și Marea Neagră. Alții susțin că românii au vrut, în primul rând, să-și exprime furia împotriva elitelor aflate la putere, acuzate de corupție și imobilism.

„Toate acestea nu au nicio legătură cu Rusia, tot repet că suntem protejați de NATO. Nu, totul a fost un vot emoțional, din cauza drumului”, este convins primarul Timur Ciaus, 47 de ani, ales PSD, care consideră că alegătorii sunt frustrați de tergiversarea proiectului de asfaltare a singurei șosele care leagă Chilia Veche de restul României.

Această cale de acces denivelată, de 70 de kilometri, pentru care sunt necesare două ore până la primul oraș, este un simbol perfect al legendarei lenteți administrative românești, incapabilă să finalizeze proiectele de infrastructură, deși acestea sunt în mare parte finanțate de UE.

„Oamenii nu au perceput latura pro-rusă” a acestor candidați, confirmă Vasile Dîncu, fondatorul unei mici ONG locale și gardian în închisoarea construită pe vremea lui Ceaușescu, cel mai mare angajator din zonă. Conform sondajelor, NATO și UE sunt, de altfel, în continuare considerate de majoritatea covârșitoare a românilor drept piloni esențiali ai politicii externe și de securitate.

Această frustrare reală a favorizat pătrunderea ideilor pro-ruse, care în România se bazează mai puțin pe o admirație pentru Vladimir Putin – încă extrem de nepopular – și mai mult pe o respingere în creștere a ucrainenilor, alimentată de vechi dispute istorice. Dacă Anișoara Maslincov spune că nu știe cu cine va vota pe 4 mai, își dorește ca România „să nu mai trimită arme” și nu-și ascunde ostilitatea față de refugiații ucraineni, „care vorbesc urât despre români”, și față de președintele lor, Volodimir Zelenski, „care are și el partea lui de vină” în acest război.

În această regiune periferică, beneficiile aduse de Uniunea Europeană nu sunt întotdeauna evidente, în timp ce carcasele ruginite ale marilor infrastructuri construite în epoca comunistă punctează peisajul, iar micul punct de trecere a frontierei către Ucraina a trebuit să fie închis după aderarea României la UE, în 2007.

„Trăiam foarte bine cu rușii în epoca comunistă, pe când acum toți copiii noștri au plecat”, se plânge astfel Achim Ditcov, un pescar de 70 de ani, care nu-și ascunde amărăciunea de a îmbătrâni singur, într-o țară din care între două și trei milioane de locuitori au plecat din 2007 încoace pentru a munci în Europa de Vest.

Val de ură

În timp ce autoritățile întâmpină dificultăți în a explica motivele care au dus la anularea ultimelor alegeri, este dificil de prezis rezultatul viitoarelor scrutine electorale, atât de schimbător este peisajul politic.

Ștefan Ilie, primarul Tulcei, „capitala” Deltei Dunării cu 65.000 de locuitori, este deosebit de îngrijorat. „Alături de Constanța și Suceava, alte două județe frontaliere cu Ucraina, suntem județul unde partidele suveraniste, pro-ruse și extremiste, care consideră că trebuie să încetăm să ajutăm Ucraina, au obținut cel mai bun scor”, constată acest fost profesor de istorie în vârstă de 47 de ani, implicat de peste douăzeci de ani în politică în cadrul Partidului Național Liberal (PNL), marea formațiune conservatoare pro-europeană.

Membru al coaliției la guvernare din 2021 alături de social-democrații din PSD, PNL este de asemenea afectat de acest curent de înlăturare a clasei politice (dégagisme). Dar, ascultându-l pe primarul din Tulcea, aceste teritorii defavorizate ar fi devenit terenul unui război hibrid nedeclarat. „Pe rețelele sociale, fiecare mic incident care implică un ucrainean este exacerbat. Li se reproșează mașinile mari sau că provoacă ambuteiaje cu camioanele de cereale. Și, când vedem soldați NATO veniți să protejeze delta, unii spun că sunt acolo pentru a merge să lupte în Ucraina”, se lamentează el, vorbind despre un „val de ură” anti-ucrainean pornit din „substratul” mișcărilor antivacciniste care au proliferat în România în timpul epidemiei de Covid-19.

La aceasta se adaugă influența unei Biserici Ortodoxe locale foarte conservatoare și apropiată ideologic de Moscova.

La alegerile legislative din 1 decembrie 2024, la o săptămână după primul tur al alegerilor prezidențiale, diferitele partide de extremă dreaptă și-au confirmat ascensiunea, obținând cinci din cele șase locuri de parlamentari din circumscripția Tulcea. Toți au fost aleși repetând că doresc „pacea” și punând la îndoială politica de sprijinire a Ucrainei condusă din 2022 de București. Deschizându-și porturile pentru exporturile de grâu ucrainean și facilitând tranzitul de arme, România a devenit, în ochii Kievului, un vecin aproape la fel de strategic ca Polonia. Ajungerea la putere a unui președinte pro-rus la București ar fi catastrofală pentru efortul de război ucrainean.

Deja destabilizate de progresul acestor forțe naționaliste pe plan intern, partidele pro-europene din România trebuie, în plus, din ianuarie (n.red - probabil 2025, având în vedere datele menționate), să facă față vântului potrivnic venit de la Washington. De la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, apropiații acestuia înmulțesc semnalele de sprijin pentru extrema dreaptă românească, care, la rândul ei, afișează un trumpism neînfrânat. Pe rețeaua sa socială X, miliardarul Elon Musk și-a exprimat, încă din decembrie 2024, sprijinul pentru Călin Georgescu, atacând judecătorii Curții Constituționale pentru anularea scrutinului.

Aliatul cel mai esențial al NATO

Pe 15 februarie, în discursul său rostit la Conferința de Securitate de la München, devenit simbolul cotiturii geopolitice a Statelor Unite, vicepreședintele J.D. Vance a insistat, denunțând o decizie luată „pe baza suspiciunilor fragile ale unei agenții de informații [serviciile românești] și sub presiunea enormă a vecinilor de pe continent”.

De atunci, autoritățile române urmăresc cu neliniște fiecare nou tweet venit din anturajul lui Donald Trump, temându-se că președintele american ar putea decide brusc să retragă forțele americane de la Deveselu, în sudul României, unde acestea asigură gestionarea unui scut antirachetă menit să apere întreaga Europă, sau de la Mihail Kogălniceanu, la malul Mării Negre, unde o gigantică bază aeriană NATO este în curs de construcție. În total, 1.700 de soldați americani sunt staționați în România.

„Toate acestea sunt foarte stânjenitoare”, regretă Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite în România și pe lângă UE, care mărturisește că „nu înțelege” de ce administrația Trump atacă cu atâta virulență „acest aliat cel mai esențial al NATO din Europa de Sud-Est”. „Cum pot ei susține un candidat care pune sub semnul întrebării rachete care au o asemenea importanță pentru protejarea Europei împotriva unui atac, în special iranian?”, se întreabă acest diplomat acum la pensie, fără a reuși să găsească o explicație convingătoare. Cu toate acestea, departe de imaginea de respingere crescândă pe care o suscită președintele american în Europa de Vest, în România, trumpismul pare să fie încă un bun combustibil electoral.

Campania pentru noile alegeri prezidențiale a devenit astfel o vastă cursă a supralicitării între candidați care se laudă aproape toți cu apropierea lor reală sau presupusă de administrația americană. La acest joc, George Simion, 38 de ani, are avantajul vechimii. Favorit în sondaje pentru primul tur, acest fost suporter ultra de fotbal este un admirator necondiționat al lui Donald Trump. Invitat la învestitura celui de-al 47-lea președinte al Statelor Unite, pe 20 ianuarie (n.r. - probabil 2025) la Washington, George Simion nu și-a ascuns plăcerea acolo, judecând după fotografiile de la eveniment publicate pe conturile sale sociale.

Chiar și după anunțul unor taxe vamale record, la începutul lunii aprilie (n.r. - probabil 2025), el a continuat să-l susțină pe Donald Trump împotriva „escaladărilor Ursulei von der Leyen”, președinta Comisiei Europene. „Am fost numit spion, trădător, pro-rus, la fel ca președintele american Trump”, le-a declarat el susținătorilor săi în orașul Târgoviște, pe 19 noiembrie 2024, în cadrul campaniei sale pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, la finalul căruia a obținut 13,9% din voturi, față de 22,9% pentru Călin Georgescu. După ce și-a construit cu succes popularitatea pe Facebook, propagând mesaje antivacciniste în timpul epidemiei de Covid-19, acest naționalist zeflemitor a fost depășit pe ultima sută de metri a campaniei prezidențiale de Călin Georgescu, propulsat, la rândul lui, de TikTok.

Viraj populist

Pentru această nouă campanie, George Simion speră să recupereze electoratul fostului său concurent (n.r. - Călin Georgescu), căruia i s-a interzis să candideze din nou, străduindu-se în același timp să se diferențieze de mesajele cele mai fățiș pro-ruse ale acestuia. „Părăsirea NATO ar fi o nebunie, ar reprezenta o mare amenințare pentru noi. Este același lucru pentru toată Europa Centrală și de Est, precum și pentru țările baltice. În ceea ce mă privește, sunt un susținător fervent al Alianței Atlantice, care trebuie să rămână defensivă”, a explicat el astfel într-un interviu pentru Le Monde, pe care l-a postat ulterior pe canalul său TikTok, urmărit de 1,3 milioane de persoane.

În caz de victorie, George Simion nu mai amenință, ca în trecut, că vrea să anexeze Moldova și regiunile din Ucraina unde locuiește o minoritate românofonă importantă, obiective iredentiste care încă îi aduc interdicția de a intra în aceste două țări. „Ar trebui să păstrăm pentru apărarea noastră armamentele strategice care ne protejează împotriva amenințării ruse”, subliniază el, referindu-se la sistemul american de apărare antiaeriană Patriot, pe care Bucureștiul l-a furnizat Kievului în primăvara anului 2024. „Faptul că nu ajutăm militar Ucraina nu ne face pro-ruși”, obișnuiește el să sublinieze în mod repetat.

George Simion nu este singurul care se aventurează pe nișa trumpismului. Fostul prim-ministru social-democrat Victor Ponta, forțat să demisioneze în 2015 după mari manifestații anticorupție, s-a lansat și el în campanie ca și candidat independent, purtând faimoasa șapcă roșie a lui Donald Trump. El mizează pe o poziționare mai „business”, asigurând că va juca golf cu președintele american pentru a-l convinge să desfășoare și mai multe trupe în România și lăudându-se că a obținut recent o întâlnire cu fiul cel mare al locatarului de la Casa Albă. Sondajele îi prezic o șansă de a se califica în turul al doilea, împotriva lui George Simion.

Panicate de acest viraj populist, partidele pro-europene sunt tentate să joace aceeași carte. „Sunt fan Trump”, repetă astfel prim-ministrul social-democrat Marcel Ciolacu, din ianuarie (n.r. - 2025), afirmând că „nu are de ales” în măsura în care „întreaga coloană vertebrală a sistemului de securitate al României depinde de Statele Unite”. Pe 6 aprilie (n.r. - 2025), el a desemnat chiar ca „emisar personal” la Washington un obscur om de afaceri româno-american apropiat republicanilor. Afacerea s-a transformat într-un fiasco după ce acesta a declarat la televiziunea română că este fan Călin Georgescu și i-a criticat pe „Emmanuel Macron și Uniunea Europeană, care vor ca războiul din Ucraina să continue”…

Marele șpagat

Lăsat deoparte în acest episod umilitor care viza să-l ocolească, ministrul Afacerilor Externe, Emil Hurezeanu, apără, stânjenit, necesitatea unor „idei noi” în fața „unei diplomații tradiționale oarecum în dificultate”. „Considerăm că ajutorul american este fundamental pentru securitatea noastră și nu ne putem lipsi de el”, se justifică acest diplomat de 69 de ani, care a fugit de regimul lui Nicolae Ceaușescu în anii 1980, înainte de a deveni o voce reputată la Radio Europa Liberă. „Șocul este destul de puternic”, recunoaște el cu privire la schimbarea de direcție americană, conjugată cu progresia fulgerătoare, pe scena politică românească, a admiratorilor lui Donald Trump.

„Suntem surprinși, destabilizați. Nu, nu destabilizați, ci uimiți”, analizează el, căutând cel mai bun termen pentru a califica această mișcare care pune sub semnul întrebării tot ceea ce elita românească postcomunistă, adesea urbană, intelectuală și francofonă, ca și el, credea că a realizat aducând România în spațiul „euroatlantic”. Din ianuarie (n.r. - 2025), aceste elite, deopotrivă atlantiste și pro-europene, preferă să practice marele șpagat și compromisurile decât să admită voința de divorț de UE, exprimată totuși din ce în ce mai clar la Washington.

În marja Conferinței de Securitate de la München, la mijlocul lunii februarie (n.r. - 2025), Emil Hurezeanu a fost astfel surprins că Richard Grenell, fost ambasador al Statelor Unite în Germania, numit de Donald Trump „emisar pentru misiuni speciale”, a evocat spontan, în timpul unei întâlniri fortuite pe un coridor, soarta fraților Andrew și Tristan Tate, doi influenceri masculiniști americano-britanici puși sub acuzare în România pentru viol și trafic de persoane, dar foarte populari în cercurile trumpiste. Chiar dacă ministrul neagă orice legătură cu întâlnirea de la München, cei doi frați au fost brusc autorizați de justiția română, câteva săptămâni mai târziu, să părăsească țara. De atunci, atacurile mediilor trumpiste împotriva României par să se fi calmat puțin, chiar dacă Washingtonul a decis, fără explicații, să amâne data ridicării obligativității vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în Statele Unite, măsură care trebuia să intre în vigoare la 1 aprilie (n.r. - 2025).

Atacuri împotriva Franței

România menține și o anumită ambiguitate în privința eforturilor de apărare europene. Pe de o parte, a luptat, prin vocea președintelui său interimar, Ilie Bolojan, pentru a fi asociată la discuțiile „Coaliției voluntarilor”, susținută de Franța și Regatul Unit, pentru a întări apărarea Europei în fața amenințărilor de retragere americană. Pe de altă parte, a respins imediat ideea de a participa la o eventuală prezență militară pe teritoriul ucrainean. „Suntem pregătiți să constituim un hub economic și umanitar”, spune Emil Hurezeanu, care se retrage, „ca polonezii”, în spatele „amintirilor istorice moștenite din al Doilea Război Mondial”, pentru a refuza să meargă mai departe.

Ideea era, de fapt, mult prea explozivă, în condițiile în care candidatul unic al celor trei partide din coaliția guvernamentală proeuropeană, Crin Antonescu, întâmpină dificultăți în sondaje. În schimb, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, un candidat independent care se descrie ca „antisistem”, pare destul de bine plasat pentru a-l înfrunta pe candidatul de extremă dreapta George Simion în turul al doilea, pe 18 mai.

În cadrul acestei campanii extrem de bizare, Franța a devenit, de asemenea, o țintă. Sferele de extremă dreapta i-au reproșat lui Emmanuel Macron, care a susținut teza unei manipulări rusești la ultimul scrutin, că vrea să tragă România în război. Pe rețelele sociale, mesajele conspiraționiste atacă din ce în ce mai direct cei 1.500 de soldați francezi dislocați în România din 2022, comparându-i cu forțele coloniale.

Situația este astfel încât unii diplomați francezi nu ezită să facă paralela între România și Sahel, de unde trupele franceze au fost treptat expulzate sub presiunea puterilor proruse, alimentate de posturi conspiraționiste pe rețelele sociale.

Cu prudență, Parisul a preferat să amâne pentru toamnă exercițiul vast de dislocare militară în România, prevăzut pentru luna mai. „Am fi dat muniție extremiștilor în plină campanie electorală pentru a spune: ‘Iată, România intră în război’”, comentează, ușurat, un consilier al președintelui interimar, Ilie Bolojan.

În timp ce a rămas aproape complet tăcut de la inculparea sa de către justiția română pentru pregătirea unor acțiuni violente cu mercenari franco-români echipați cu un arsenal de război și munți de bani lichizi, Călin Georgescu a reluat ideea joi, 10 aprilie, pentru a-l ataca pe „Macron, care este președintele României astăzi” și care vrea „să tragă țara în război”. „Întregul sistem românesc este controlat 100% de ingerințe străine. Înainte de alegerile americane, era controlat de Antony Blinken, secretarul de stat [al lui Joe Biden], și de la venirea la putere a administrației Trump, este acum complet controlat de Franța”, a teoretizat el într-una dintre tiradele conspiraționiste pentru care este cunoscut.

Toate acestea, potrivit lui, se explică prin faptul că „România este țara cea mai importantă din lume, alfa și omega unei noi ere de pace”. Chiar dacă riscă mai mulți ani de închisoare pentru „atingerea ordinii constituționale”, Călin Georgescu insistă că este victima unui „loviturii de stat” orchestrate de Europa, o retorică care amintește de cea adoptată de Marine Le Pen după condamnarea sa la cinci ani de ineligibilitate pentru deturnare de fonduri publice. Este o întâmplare?

Aceast interviu cu Călin Georgescu a fost realizat de Tucker Carlson, fostul prezentator vedetă de la Fox News, "sufletul trumpiștilor", care s-a făcut remarcat printr-un interviu cu Vladimir Putin la Kremlin în februarie 2024.