Lui Francis Clifford Smith i-a fost servită ultima masă de 8 ori, dar de fiecare dată a fost însă scutit de execuție.

Bărbatul ajuns să fie considerat deținutul cu cea mai lungă perioadă petrecută în închisorile americane, înainte de a muri la vârsta de 101 ani.

Condamnat pentru omor în 1950, când avea 25 de ani, Francis Clifford Smith și-a susținut întotdeauna nevinovăția, au declarat pentru BBC persoane care l-au cunoscut.

Responsabilul pentru comunicare în cadrul Departamentului Penitenciarelor din Connecticut și-a amintit că Smith obișnuia să hrănească păsările în timpul detenției la penitenciarul Osborn. Din acest motiv, a primit porecla „Omul-pasăre din Osborn”.

„Își îndesa în haine cât de multă pâine putea”, a povestit Andrius Banevicius, adăugând: „Toată lumea se făcea că nu vede, pentru că știa că voia doar să hrănească păsările.”

Smith era un tânăr infractor mărunt când a fost acuzat, în 1949, de uciderea lui Grover Hart, paznic de noapte la un club de iahturi din Connecticut. El a fost unul dintre cei doi bărbați arestați în legătură cu crima. Celălalt suspect a încheiat un acord cu procurorii și a depus mărturie împotriva lui Smith, care a fost ulterior găsit vinovat de omor de gradul întâi.

Vinovăția lui Smith și probele care au stat la baza condamnării sale au fost puse sub semnul întrebării de-a lungul anilor. Mai mulți martori și-au retras declarațiile, iar un alt deținut a mărturisit ulterior că el comisese crima.

Unul dintre polițiștii care îl interogaseră pe Smith după arestare a declarat ulterior că îl considera nevinovat.

„Nici măcar nu sunt sigur că a fost prezent când s-a produs crima”, a afirmat maiorul Leo Carroll în fața Comisiei de Grațiere, potrivit publicației Boston Globe.

Aceste îndoieli au dus la amânarea numeroaselor execuții programate.

În 1954, pedeapsa cu moartea a fost comutată în închisoare pe viață.

Smith a petrecut peste 70 de ani în detenție, cu excepția a trei scurte perioade de libertate.

Condamnatul a evadat din închisoare în 1967, dar a fost prins după 12 zile. În 1974, a primit permisiunea de a merge acasă în Ajunul Crăciunului și s-a întors în ziua următoare, a povestit Banevicius.

În 1975, a fost eliberat condiționat și a rămas în libertate aproximativ zece luni. A fost însă arestat pentru furt mărunt și deținerea unei arme, încălcând astfel condițiile eliberării, potrivit „Boston Globe”.

Richard Sparaco, fost director executiv al instituției cunoscute în prezent drept Comisia pentru Grațieri și Eliberări Condiționate, a declarat pentru „Hartford Courant” că Smith a refuzat ulterior mai multe posibilități de eliberare condiționată.

În 2020, a acceptat în cele din urmă eliberarea sub supraveghere și a fost mutat într-un centru de îngrijire destinat persoanelor vârstnice aflate în sistemul judiciar.

Stephanie Prost, cercetătoare la Universitatea din Louisville, Kentucky, specializată în situația persoanelor vârstnice din penitenciare, a declarat pentru BBC că majoritatea sistemelor penitenciare au câte un caz asemănător celui al lui Smith.

„Nu suntem singura jurisdicție care se confruntă cu această criză provocată de îmbătrânire. Probleme similare apar în Australia și Anglia”, a spus ea.

„Este o problemă internațională în ceea ce privește populația penitenciară, deși, bineînțeles, în Statele Unite avem un număr mai mare de persoane.”

Potrivit unui studiu din 2025, numărul deținuților în vârstă de cel puțin 55 de ani a crescut cu aproape 400% între 1991 și 2021.

Biroul de Recensământ al Statelor Unite estimează că, până în 2030, cel puțin o treime din populația penitenciară va avea peste 50 de ani.

Cercetători precum Prost cer soluții mai bune și aplicarea unei politici pe care o numesc „decarcerare inteligentă”, asemănătoare celei utilizate în cazul lui Smith. Aceasta poate include măsuri precum eliberarea din motive umanitare și eliberarea condiționată în considerarea vârstei sau a stării de sănătate.

Asemenea programe țin cont de vârsta și nevoile de îngrijire ale deținuților. Persoanele vârstnice aflate în detenție se confruntă mai frecvent cu probleme medicale costisitoare, care le îngreunează adaptarea la regimul strict al penitenciarelor, printre care riscul de cădere, incontinența și deficiențele de auz.

Experții afirmă însă că există puține centre dispuse să primească persoane condamnate, precum cel în care a fost transferat Smith.

În momentul morții, Smith se afla într-un centru de îngrijire medicală, în regim de eliberare condiționată sub supraveghere.

Smith s-a numărat printre primele persoane îngrijite prin programul MissionCare Health, dedicat asistenței medicale pentru oamenii privați de libertate. Programul dispune în prezent de trei centre în nord-estul Statelor Unite.

David Skoczulek, purtător de cuvânt al centrului 60 West, unde Smith și-a petrecut ultimii ani, a declarat pentru BBC că acesta a murit în somn, în luna iunie, și a fost ulterior incinerat.

„În esență, a murit de bătrânețe”, a spus el. „Familia s-a implicat foarte puțin în perioada morții sale, dar ne-am asigurat că totul s-a desfășurat corespunzător, cu respectarea dorințelor sale și într-un mod demn.”

Skoczulek a precizat că rolul centrului a fost să îi ofere lui Smith serviciile medicale specializate și îngrijirea pe termen lung de care avea nevoie.

Cercetările arată că detenția poate provoca o „îmbătrânire accelerată”, iar afecțiuni precum demența pot apărea „mult mai devreme” decât în cazul persoanelor care nu au fost încarcerate.

„Spunem adesea că o persoană care a petrecut mult timp în închisoare poate avea 60 de ani, dar o stare de sănătate asemănătoare celei a unui om de 90 de ani”, a explicat Skoczulek.

Potrivit informațiilor apărute în presă, Smith suferea de demență în ultima parte a vieții. Banevicius nu a confirmat acest lucru pentru BBC, dar a spus că fostul deținut se confrunta cu probleme asociate vârstei înaintate.

„Avea 101 ani și jumătate”, a spus Banevicius, concluzionând: „Din punctul de vedere al longevității, s-a descurcat destul de bine.”

Citește și: Execuția unui condamnat la moarte din Tennessee, anulată după eșecul injecției letale