Angajaţii muncesc mai mult în anul 2026, dar câştigă la fel, iar unul din trei vrea să demisioneze și să se angajeze în altă parte, în următoarele șase luni, conform unui studiu de profil realizat de o agenţie de cercetare de piaţă.

„Angajaţii fac mai mult, câştigă mai puţin şi se simt tot mai nesiguri pe jobul pe care îl au. Astfel, presiunea volumului de muncă şi stagnarea veniturilor au creat un 'cocktail' toxic pentru retenţie: peste 30% dintre angajaţi plănuiesc să îşi schimbe jobul în următoarele 6 luni”, arată cercetarea MKOR, „Employee Sentiment 2026: Perspectiva angajaţilor români 2023-2025”.

Conform sursei citate, moralul colegilor şi al angajaţilor înregistrează tendinţa negativă cea mai accentuată din ultimii trei ani ai studiului. În plus, volumul de muncă a crescut constant: Angajaţii raportează niveluri ridicate şi susţinute de suprasolicitare din 2023 până în 2025.

„O deconectare profundă între efortul depus de angajaţi şi recunoaşterea primită”

În acelaşi timp, percepţiile legate de dimensiunea echipelor s-au deteriorat vizibil: Angajaţii fac mai mult cu mai puţini oameni.

„Observăm un trend periculos care s-a consolidat în ultimii trei ani: o deconectare profundă între efortul depus de angajaţi şi recunoaşterea primită. Nu mai vorbim doar despre o nemulţumire salarială, ci despre o criză de cultură organizaţională.

Companiile care ignoră epuizarea echipelor şi lipsa perspectivelor de creştere vor pierde lupta pentru talente în 2026. Companiile care acţionează acum vor câştiga loialitatea oamenilor pe termen lung”, a explicat Corina Cimpoca, fondatoare MKOR, într-un comunicat.

Astfel, presiunea suplimentară nu vine însoţită de compensaţii pe măsură. Ponderea angajaţilor care raportează majorări salariale s-a înjumătăţit faţă de 2023 iar în ceea ce priveşte beneficiile extrasalariale, trei din zece angajaţi declară că pachetul s-a redus faţă de 2024, o tendinţă în creştere faţă de ediţiile anterioare ale studiului.

„Angajaţii cu risc ridicat de plecare reprezintă 29% din total”

La acestea se adaugă scăderea percepţiei siguranţei locului de muncă. Angajaţii sunt tot mai nesiguri pe stabilitatea jobului, ceea ce amplifică presiunea psihologică şi alimentează intenţia de plecare.

„Angajaţii cu risc ridicat de plecare reprezintă 29% din total. Sunt mai degrabă bărbaţi (57%), cu vârsta medie de aproximativ 40 de ani, cu venituri mici şi angajaţi pe poziţii de execuţie. Percep pachetul total drept în scădere şi mediul de muncă ca fiind instabil.

Pentru ei, siguranţa locului de muncă şi oportunităţile de avansare în carieră au o relevanţă mai ridicată decât pentru media generală. La polul opus, 52% sunt angajaţi stabili: profil echilibrat între femei şi bărbaţi, venituri medii, percepţie pozitivă sau neutră faţă de pachetul total şi mediul de muncă”, arată comunicatul, potrivit Agerpres.

Salariul rămâne principalul factor decizional atunci când vine vorba de schimbarea locului de muncă, dar studiul arată că stabilitatea şi perspectivele de creştere profesională devin tot mai importante în ecuaţia retenţiei.

În aceste condiţii, datele cercetării trasează trei direcţii cu impact direct asupra retenţiei: transparenţă şi comunicare activă, prin update-uri regulate privind direcţia organizaţiei, criteriile de performanţă şi traseele de carieră; recalibrarea pachetului total de remuneraţie, prin reconsiderarea beneficiilor low-cost, dar relevante poate face diferenţa fără costuri majore; audit al volumului de muncă, respectiv o redistribuire a sarcinilor, clarificare a priorităţilor şi angajări ţintite.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.000 de respondenţi, iar marja de eroare este de ±3,1%.

Citește și: INS: Șomajul în rândul tinerilor a urcat la 26%