SUEDIA: Premierul conservator Kristersson demisionează după pierderea alegerilor
Blocul de dreapta a fost învins la limită de opoziția de centru-stânga în alegerile parlamentare.
Articol de Andrei Enache, Publicat: 17 Septembrie 2026, 17:58 • Actualizat: 18 Septembrie 2026, 07:01
Premierul suedez a demisionat după ce blocul de dreapta aflat la guvernare a fost învins la limită de opoziția de centru-stânga în alegerile parlamentare.
Ulf Kristersson a făcut anunțul, joi după-amiază, într-o postare online.
Potrivit BBC, rezultatele preliminare ale scrutinului de duminică au indicat o diferență de aproximativ 50.000 de voturi între cele două blocuri politice, într-o țară cu circa 10 milioane de locuitori.
Partidele de opoziție, conduse de lidera social-democraților, Magdalena Andersson, se îndreaptă spre obținerea a 176 dintre cele 349 de mandate din Riksdag.
Conservatorul Kristersson a beneficiat la guvernare de sprijinul Democraților Suedezi (SD), formațiune de dreapta radicală, ostilă imigrației, căreia îi promisese posturi în cabinet dacă ar fi câștigat alegerile.
Blocul său de dreapta ar urma să obțină 173 de mandate, potrivit datelor Autorității Electorale suedeze.
Rezultatele vor fi validate oficial în zilele următoare, procesul fiind așteptat să se încheie în acest weekend.
În Suedia există două mari blocuri politice, cu patru partide de dreapta și patru de stânga, astfel că suedezii sunt obișnuiți cu guvernele de coaliție și cu cele minoritare.
După demisia unui premier, președintele Riksdagului poartă discuții cu toate partidele pentru a propune un candidat la conducerea guvernului, care este apoi supus votului parlamentarilor.
„Acum îi revine președintelui Parlamentului să conducă următoarea etapă către formarea unui nou guvern. Prin urmare, solicit eliberarea mea din funcția de prim-ministru, pentru ca acest proces să poată începe imediat”, se arată în declarația lui Kristersson.
Într-un discurs publicat pe Instagram, Andersson a afirmat: „Poporul suedez a votat pentru o nouă direcție pentru țara noastră”.
Social-democrații au condus frecvent guvernele Suediei după al Doilea Război Mondial și au reprezentat forța politică dominantă a țării în mare parte a ultimului secol.
Lidera partidului, Magdalena Andersson, este așteptată să revină la putere după patru ani în opoziție și a început discuții cu celelalte formațiuni de opoziție — Partidul de Stânga, Partidul de Centru și Partidul Verzilor — pentru formarea unui guvern.
Negocierile s-ar putea însă prelungi din cauza diferențelor majore dintre partide în privința unor subiecte precum impozitarea.
După alegerile din 2022, formarea unui guvern a durat 37 de zile, în timp ce în 2018 au fost necesare 134 de zile.
În declarația prin care și-a anunțat demisia, Kristersson a spus că opoziția se confruntă cu condiții „complicate” pentru formarea viitorului guvern, „deoarece diferitele declarații făcute de partide înaintea zilei alegerilor ar putea reprezenta obstacole”.
Blocul de dreapta este alcătuit din Partidul Moderat al lui Kristersson, Democrații Suedezi, Creștin-Democrații și Liberalii.
Democrații Suedezi au fost fondați de simpatizanți naziști în anii 1980 și au fost evitați timp de decenii de partidele tradiționale.
Formațiunea și-a schimbat însă imaginea începând de la mijlocul anilor 2000. Procesul a culminat cu un moment de cotitură în 2022, când a devenit al doilea partid ca mărime din Suedia, după o campanie axată pe imigrație și criminalitate violentă.
Partidul a susținut din afara guvernului actuala coaliție de centru-dreapta, care a înăsprit considerabil politica de migrație. Kristersson promisese să îl includă în cabinet dacă rămânea la conducere.
Însă, într-un recul surprinzător pentru formațiune, sprijinul său electoral a scăzut pentru prima dată de la intrarea în Parlament, în 2010, cu trei puncte procentuale față de scrutinul din 2022.
Numărătoarea preliminară a voturilor a început duminică seara, după închiderea urnelor, și a continuat în cursul acestei săptămâni.
Miercuri, comisiile electorale au început numărarea voturilor anticipate transmise cu întârziere, precum și a voturilor din străinătate care nu ajunseseră înaintea zilei alegerilor.













