România sărbătorește Ziua Independenței Naționale la 10 mai, dată cu profundă semnificație istorică, asociată proclamării independenței de stat, începutului domniei lui Carol I și proclamării Regatului României.

Inițiativa legislativă privind instituirea acestei zile a fost depusă de parlamentari liberali și a avut ca argument principal „restabilirea adevărului istoric” și reluarea tradiției existente între anii 1866 și 1947, perioadă în care 10 Mai a reprezentat Ziua Națională a României. Potrivit expunerii de motive a proiectului, regimul comunist a eliminat această sărbătoare și a înlocuit-o ulterior cu 23 august.

Data de 10 mai este legată de trei momente fundamentale din istoria României moderne.

La 10 mai 1866, Carol I al României a depus jurământul în fața Parlamentului Principatelor Unite, după ce fusese ales domnitor al României.

11 ani mai târziu, la 10 mai 1877, Carol I a promulgat actul prin care Independența României, proclamată în Parlament cu o zi înainte, a căpătat putere de lege.

La 10 mai 1881, România a fost proclamată Regat, eveniment care a consolidat poziția țării pe plan european și internațional.

Procesul proclamării independenței s-a desfășurat în contextul războiului ruso-turc din 1877–1878, când România a refuzat să mai accepte statutul de „provincie privilegiată a Imperiului Otoman”.

La 9/21 mai 1877, în sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a rostit celebrul discurs prin care a proclamat independența statului român.

„Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare (...) noi suntem o naţiune liberă şi independentă”, declara Kogălniceanu în fața Parlamentului.

Moțiunea privind independența a fost adoptată de Adunarea Deputaților cu 79 de voturi pentru și două abțineri, iar Senatul a aprobat-o în aceeași zi.

La 10/22 mai 1877, proclamarea independenței și legea adoptată de Parlament au fost contrasemnate de Carol I.

Independența a trebuit însă apărată și pe câmpul de luptă. Armata română a participat la război alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman, remarcându-se în luptele de la Grivița, Rahova, Opanez și Smârdan.

Independența României a fost recunoscută internațional în urma Congresul de la Berlin, desfășurat între iunie și iulie 1878.

Tot la 10 mai 1877 au avut loc la București ample festivități dedicate independenței, deschise prin 21 de salve de tun și un Te Deum la care au participat Carol I, membri ai guvernului, parlamentari și reprezentanți ai Bisericii.

În aceeași zi a fost instituită și prima decorație românească, „Steaua României”, destinată recompensării meritelor civile și militare.

Patru ani mai târziu, la 10 mai 1881, România a celebrat proclamarea Regatului și încoronarea lui Carol I și a reginei Elisabeta. Cu această ocazie, coroana regală a fost realizată din oțelul unui tun capturat de armata română în Războiul de Independență.

Din 1866 și până la abdicarea regelui Mihai I al României, la 30 decembrie 1947, ziua de 10 Mai a fost sărbătorită ca Ziua Națională a României.

În prezent, potrivit Legii nr. 189/2021, Parlamentul, Președinția, Guvernul și autoritățile locale pot organiza manifestări culturale și ceremonii dedicate acestei zile, considerată unul dintre simbolurile fundamentale ale statului român modern.