Misiunea Artemis 2 a Agenției spațiale americane (NASA) a trimis cu succes 4 astronauți într-o traiectorie amplă în jurul părții îndepărtate a Lunii și i-a adus în siguranță înapoi pe Pământ.

Nava spațială Orion s-a comportat admirabil, iar imaginile surprinse de astronauți au încântat o nouă generație despre posibilitățile călătoriilor spațiale, comentează BBC.

Dar înseamnă asta că acei copii fascinați de misiune vor putea trăi și lucra pe Lună în timpul vieții lor? Poate chiar să ajungă pe Marte, așa cum promite programul Artemis?

Pare poate meschin să spunem, dar ocolirea Lunii a fost relativ ușoară. Partea cu adevărat dificilă abia urmează, așa că răspunsul este „poate, poate nu”.

Un modul lunar din epoca Apollo era minuscul comparativ cu ceea ce este planificat pentru următoarea aselenizare.

Când Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au ajuns pe Lună în iulie 1969, mulți au crezut că acesta este doar începutul și că oamenii vor trăi curând în spațiu.

Nu s-a întâmplat asta pentru că programul Apollo nu a fost născut din dragoste pentru explorare, ci din Războiul Rece, pentru a demonstra superioritatea SUA față de Uniunea Sovietică. Acest obiectiv a fost atins prin „micul pas” făcut de Armstrong de pe modulul său lunar - misiune îndeplinită.

La doar câțiva ani după ce a plantat steagul american pe suprafața Lunii, audiențele TV pentru misiunile ulterioare au scăzut dramatic, iar viitoarele misiuni Apollo au fost anulate.

De această dată, ambiția declarată a NASA este diferită. Administratorul Jared Isaacman a prezentat planuri pentru o aselenizare cu echipaj pe an, începând din 2028, iar a cincea misiune Artemis - planificată pentru sfârșitul aceluiași an - ar marca începutul a ceea ce agenția numește baza sa lunară.

Pare science-fiction, dar iată cuvintele unui actor important din domeniul spațial: „Economia Lunii se va dezvolta”, spune Josef Aschbacher, director general al Agenția Spațială Europeană.

„Va dura timp să construim toate elementele, dar se va dezvolta.”

Dar, așa cum a spus celebrul comandant al misiunii Apollo 13, când nava sa a avut o defecțiune în drum spre Lună „Houston, avem o problemă...”

Problema modulului de aselenizare

Pentru a transporta din nou oameni pe suprafața Lunii, NASA are nevoie de un modul de aselenizare. Agenția a contractat două companii private pentru a le construi: SpaceX și Blue Origin.

Ambele sunt mult în urma programului.

Un raport al inspectorului general al NASA arată clar situația: Starship-ul lunar al SpaceX este cu cel puțin doi ani în întârziere, iar Blue Moon de la Blue Origin are întârzieri de cel puțin opt luni, cu numeroase probleme nerezolvate.

Noile module sunt complet diferite de micuțul modul Eagle din 1969. Ele trebuie să transporte infrastructură semnificativă - echipamente, rover-e presurizate și componentele inițiale ale unei baze.

Aceasta presupune cantități uriașe de combustibil, mult mai mari decât poate transporta o singură rachetă.

Programul Artemis prevede stocarea combustibilului într-un depozit aflat pe orbită în jurul Pământului, alimentat prin peste 10 zboruri separate de tip cisternă. Planul este elegant, dar extrem de dificil.

Menținerea oxigenului lichid și a metanului la temperaturi foarte scăzute în vidul spațiului și transferul lor între nave sunt provocări inginerești majore.

„Din punct de vedere fizic are sens”, spune Simeon Barber, cercetător la Open University. „Dar dacă este dificil pe rampa de lansare, va fi mult mai dificil pe orbită.”

Noua cursă spațială

NASA menține obiectivul unei aselenizări în 2028 și din motive politice - acesta coincide cu politica spațială a președintelui Donald Trump.

Mulți analiști consideră însă că termenul nu este realist. Totuși, Congresul a susținut proiectul cu miliarde de dolari, inclusiv pentru că există un nou competitor: China.

China își propune să trimită un astronaut pe Lună în jurul anului 2030. Dacă programul Artemis întârzie, ar putea ajunge prima.

Abordarea chineză este mai simplă: două rachete, un modul separat pentru echipaj și unul pentru aselenizare, evitând complexitatea realimentării pe orbită.

Marte, visul îndepărtat

Dincolo de Lună, se află Marte.

Miliardarul Elon Musk vorbește despre trimiterea oamenilor acolo înainte de sfârșitul deceniului, dar majoritatea experților cred că acest lucru este mai probabil abia în anii 2040.

Drumul durează între șapte și nouă luni, expunând echipajul la radiații intense și fără posibilitatea salvării.

Atmosfera subțire a planetei face aterizarea și decolarea unei nave cu echipaj extrem de dificile.

Misiunea Artemis II a readus zborurile spațiale cu echipaj în prim-plan. Companiile private construiesc rachete și module cu un ritm accelerat, iar Europa își analizează implicarea.

Chiar dacă termenele vor întârzia, parteneriatul dintre sectorul public și cel privat sugerează că se întâmplă ceva important.

Astronautul ESA Alexander Gerst spunea că perspectiva din spațiu schimbă totul: o planetă mică, fragilă și frumoasă, pe care omenirea nu o protejează suficient.

„Asta”, spune Aschbacher, „ar schimba complet viața pe Pământ.”