În urma unui proces riguros de evaluare, cercetare și prezentare, UNESCO a adăugat mai multe situri noi pe lista Patrimoniului Mondial.

Printre acestea se numără mai multe locații europene, inclusiv faimoasele castele ale regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, megaliții din Carnac (nord-vestul Franței) și centrele palatinale minoice de pe insula Creta din Grecia, notează Euronews.

Castele de basm

În cadrul reuniunii desfășurate la Paris, Comisia pentru Patrimoniul Mondial a decis includerea Castelului Neuschwanstein, Herrenchiemsee, Linderhof și a casei regale de la Schachen din Germania pe lista UNESCO.

Imobilele magnifice din Bavaria Superioară atrag turiști de peste 140 de ani. Construcțiile regelui Ludwig al II-lea (1845–1886) au fost vizitate anul trecut de peste 1,7 milioane de persoane – mulți dintre aceștia fiind turiști internaționali, în special din SUA și din Asia.

„Includerea palatelor pe Lista Patrimoniului Mondial reprezintă o onoare deosebită pentru aceste locuri impresionante,” a declarat președinta Comisiei Naționale Germane pentru UNESCO. „Sunt toate capodopere arhitecturale care reflectă atât imaginația artistică, cât și excentricitatea regelui de basm”, a explicat Maria Böhmer.

Germania avea 54 de situri UNESCO, printre care centrele istorice din Stralsund și Wismar, Catedrala din Köln, Marea Wadden și fortificațiile romane de la Limes.

Structuri antice

Atât megaliții din Carnac (Franța), cât și centrele palatinale minoice (Grecia) sunt structuri care datează din Antichitate.

Pietrele de la Carnac formează un ansamblu dens de situri megalitice aflate pe coasta de sud a regiunii Bretania și datează din perioada 4500–3300 î.Hr.

Centrele palatinale minoice – Knossos, Phaistos, Malia, Zakros, Zominthos și Kydonia – au fost noduri esențiale ale civilizației minoice din Epoca Bronzului, care a prosperat între 2800 și 1100 î.Hr.

Includerea acestor situri în patrimoniul UNESCO recunoaște importanța lor istorică, integritatea arhitecturală și existența unui cadru solid de protecție și gestionare.

Prestigiu cultural

Deși includerea în Patrimoniul Mondial nu aduce beneficii financiare directe, aceasta oferă o vizibilitate internațională sporită și prestigiu cultural.

Statutul impune, de asemenea, cerințe din partea UNESCO, menite să aducă beneficii comunităților locale, adesea afectate de valuri mari de turiști. Printre altele, este necesară elaborarea unui plan eficient de gestionare a vizitatorilor, pentru a controla mai bine turismul de masă.

Consecințele nerespectării normelor UNESCO s-au văzut în 2009 în Valea Elbei din Dresda, unde construcția unui pod – Waldschlösschenbrücke – a dus la retragerea statutului de Patrimoniu Mondial. Proiectul a fost considerat dăunător pentru „valoarea universală excepțională” a peisajului cultural. A fost prima dată când un sit european a fost eliminat de pe listă.

Italia rămâne țara cu cele mai multe situri înscrise – 61 la număr – printre care centrele istorice din Roma, Florența și Napoli, siturile arheologice de la Pompei și Herculaneum, precum și Coasta Amalfitană.

Alte situri noi, în Patrimoniul Mondial

Alte situri adăugate pe lista UNESCO în această săptămână includ trei locații din Cambodgia utilizate de regimul Khmerilor Roșii ca locuri de tortură și execuție.

Includerea acestora coincide cu marcarea a 50 de ani de la venirea la putere a guvernului comunist Khmer Rouge, responsabil de moartea a aproximativ 1,7 milioane de cambodgieni prin înfometare, tortură și execuții în perioada 1975–1979.

Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include situri considerate importante pentru întreaga umanitate, precum Marele Zid Chinezesc, Piramidele din Giza (Egipt), Taj Mahal (India) sau complexul arheologic Angkor (Cambodgia).

Citește și: Ministerul Culturii digitalizează patrimoniul cultural național