Astronomii au descoperit dovezi noi, dar încă neconcludente, că o lume îndepărtată, care orbitează o altă stea, ar putea găzdui viață.

Potrivit BBC, o echipă de experți de la Universitatea Cambridge, care studiază atmosfera unei planete numite K2-18b, a detectat semne ale unor molecule care, pe Pământ, sunt produse doar de organisme simple.

Este pentru a doua oară — și de data aceasta cu mai multă speranță — când substanțe chimice asociate vieții sunt detectate în atmosfera acestei planete, grație Telescopului Spațial James Webb (JWST) al NASA.

Totuși, atât echipa, cât și astronomii independenți subliniază că este nevoie de mai multe date pentru a confirma aceste rezultate.

Coordonatorul cercetării, profesorul Nikku Madhusudhan, a declarat din laboratorul său de la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge că speră să obțină dovezi concludente în curând.

„Este cea mai solidă dovadă de până acum că ar putea exista viață acolo. Pot spune realist că putem confirma acest semnal în unul sau doi ani”, a explicat el.

K2-18b are de două ori și jumătate dimensiunea Pământului și se află la o distanță de 700 de trilioane de mile față de noi.

Telescopul JWST este atât de puternic încât poate analiza compoziția chimică a atmosferei planetei pe baza luminii care trece prin ea, provenind de la mica stea roșie pe care o orbitează.

Grupul de la cercetători a descoperit că atmosfera pare să conțină semnătura chimică a cel puțin uneia dintre două molecule asociate vieții: dimetil sulfid (DMS) și dimetil disulfură (DMDS). Pe Pământ, aceste gaze sunt produse de fitoplancton marin și de bacterii.

Prof. Nikku Madhusudhan a spus că a fost surprins de cantitatea aparentă de gaz detectată într-o singură fereastră de observație.

"Estimăm că acest gaz există în atmosferă într-o cantitate de mii de ori mai mare decât pe Pământ", a declarat el.
"Așadar, dacă asocierea cu viața este reală, atunci această planetă mustește de viață", consideră expertul.

Potrivit lui, "dacă confirmăm că există viață pe K2-18b, asta ar confirma practic că viața este foarte comună în galaxie".

Totuși, există multe „dacă” și „dar” în acest punct, după cum admite deschis și echipa de la Cambridge.

În primul rând, această detectare recentă nu atinge standardul necesar pentru a declara o descoperire.

Pentru asta, cercetătorii trebuie să fie siguri în proporție de 99,99999% că rezultatele lor sunt corecte și nu o eroare. În termeni științifici, aceasta este o certitudine de cinci sigma.

Rezultatele actuale sunt de trei sigma — 99,7%. Deși pare mult, nu este suficient pentru a convinge comunitatea științifică. Dar este semnificativ mai mult decât rezultatul de o sigma (68%) obținut de echipă acum 18 luni, care a fost primit cu mult scepticism.

Chiar și în cazul în care echipa ar obține un rezultat de cinci sigma, acesta nu ar reprezenta o dovadă concludentă că viața există pe planetă, potrivit prof. Catherine Heymans de la Universitatea din Edinburgh și Astronom Regal al Scoției, care nu face parte din echipă.

"Chiar și cu acea certitudine, rămâne întrebarea privind originea acestui gaz", a declarat ea pentru BBC News.

"Pe Pământ, [el] este produs de microorganisme marine, dar chiar și cu date perfecte nu putem spune cu siguranță că provine dintr-o sursă biologică pe o lume extraterestră, pentru că în Univers se întâmplă multe lucruri ciudate și nu știm ce alte procese geologice ar putea avea loc pe această planetă.”

Această opinie este împărtășită și de echipa de la Cambridge, care colaborează cu alte grupuri pentru a testa în laborator dacă DMS și DMDS pot fi produse și prin procese non-biologice.

Alte echipe de cercetare au propus explicații alternative, fără viață, pentru datele obținute de pe K2-18b. Există un intens debate științific nu doar privind prezența DMS și DMDS, ci și legat de compoziția planetei.

Unul dintre motivele pentru care unii cercetători cred că planeta are un ocean vast de apă lichidă este absența amoniacului în atmosferă. Teoria este că amoniacul este absorbit de o masă mare de apă de dedesubt. Dar la fel de bine ar putea fi vorba de un ocean de rocă topită, ceea ce ar exclude prezența vieții, potrivit profesorului Oliver Shorttle de la Universitatea Cambridge.

"Tot ce știm despre planetele care orbitează alte stele provine din cantități infime de lumină care se reflectă din atmosferele lor. Așadar, interpretăm semnale extrem de slabe, nu doar pentru indicii ale vieții, ci pentru orice altceva”, a explicat el. „În cazul K2-18b, dezbaterea științifică este încă în desfășurare în ceea ce privește structura planetei", consideră expertul.

Dr. Nicolas Wogan, de la centrul de cercetare Ames al NASA, are o altă interpretare a datelor. El a publicat o cercetare care sugerează că K2-18b este un mini-gigant gazos, fără suprafață solidă.

Aceste interpretări alternative au fost la rândul lor contestate de alte echipe, pe motiv că sunt inconsistente cu datele JWST, ceea ce subliniază complexitatea dezbaterii științifice din jurul planetei K2-18b.

Profestorul Madhusudhan recunoaște că mai are un „munte științific” de urcat pentru a răspunde uneia dintre cele mai mari întrebări din știință, dar crede că el și echipa sa sunt pe drumul cel bun.

„Peste decenii, ne-am putea uita înapoi la acest moment și să recunoaștem că a fost clipa în care universul viu a devenit accesibil”, a spus el. „Aceasta ar putea fi cotitura, momentul în care întrebarea fundamentală — suntem singuri în Univers? — devine una la care putem răspunde”, a completat specialistul.

Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.

Citește și: Cântăreața Katy Perry, la bordul unui scurt zbor suborbital