Extrem de educată, cu studii la Paris, frumoasă, brunetă, cochetă și întotdeauna bine pusă la punct, indiferent de locul în care se afla, cu ten cald și ochi de culoare închisă - așa era Sanda Marin, gospodina care a făcut istorie în bucătăria românească.

Femeia din spatele numelui semnat pe celebrele cărți de bucate folosite în cele mai multe bucătării din țară, de-a lungul unor generații întregi, avea o mină serioasă ce îi dădea uneori un aer fals de severitate.

Din dezvăluirile pe care le-au făcut despre ea apropiații ei reiese că Sanda Marin era mai degrabă o femeie neconformistă, cu numeroase pasiuni impresionante în afară de cea pentru gătit. De exemplu, îi plăcea să conducă mașina, într-o vreme în care cele mai multe femei nu se urcau la volan.

Sanda Marin, ba în bucătărie, ba la pian sau la volan

Pe numele ei real Cecilia Maria Simionescu, căsătorită Zapan (cu Mihai Zapan, doctor în chimie, n.r.) cea care a rămas în istorie cu pseudonimul Sanda Marin își termina treburile la ferma de la Băneasa pe care o avea împreună cu soțul ei și se așeza la pian. Rafinată, suplă și elegantă, rafinată, îi încânta pe cei prezenți, cu studii de Chopin.

Nimic surprinzător pentru apropiații ei. Toată lumea știa că Cecilia, născută în decembrie 1900, la Iași, avea o educație aleasă. Studiase muzica la Paris și în țară cu Florica Musicescu, aceeași profesoară de pian care l-a pregătit pe Dinu Lipatti.

În plus, știa nu una, nu două, ci trei limbi străine: engleză, franceză, germană. După ce a absolvit un liceu prestigios la Iași, Sanda Marin a călătorit în străinătate cu familia ei, a mers la un pension din Dresda, Germania, și ar fi putut lejer să scrie și un tratat de bune maniere.

Când nu gătea și când nu cânta la pian, Sanda Marin iubea sportul și activitățile în aer liber. Adora excursiile la munte, schia, patina și juca tenis.

Pseudonimul Sanda Marin, apărut din cauza unei frici

Cecilia Maria Simionescu a preferat să își semneze cartea de bucate cu pseudonimul Sanda Marin. De ce? De frică. Autoarei îi era teamă să nu își facă de rușine tatăl - pe Ion Th. Simionescu, reputat naturalist, paleontolog și geograf, devenit profesor universitar la nici 30 de ani.

Tatăl Sandei Marin a fost președinte al Academiei Române și directorul Editurii Cartea Românească din București, unde a fost publicată cartea de bucate a Sandei Marin. Totuși, teama Ceciliei ar fi fost neîntemeiată, pentru că tatăl ei nu ar fi fost rușinat de faptul că ea a publicat o carte de bucate.

„De ce să mai fie profesor de literatură universală sau limbi străine, de ce să mai fie pianistă sau critic de artă, dacă fii-mea adoră să stea la cratiță, mai ales că nimerește niște mâncăruri nemaipomenite, ca maică-sa, Dumnezeu s-o ierte, și unde mai pui că are și inovații culinare?!”, ar fi spus odată Ion Th. Simionescu.

Pseudonimul Sanda Marin a lăsat loc de speculații. Unii au spus că realul autor al acesteia ar fi fost Alexandru Osvald (Păstorel) Teodoreanu, poet, avocat, scriitor, publicist, epigramist, gastronom și iubitor de vinuri, care a semnat prefața primei ediții, apărute în anul 1936.

„Doamna Marin, pe care nu am avut onoarea s-o cunosc personal, e desigur o foarte bună gospodină. Nu mă îndoiesc că la domnia sa se mănâncă bine. Asta e fără îndoială meritoriu. Sunt sigur că, mulțumită domniei sale, se va mânca bine și în orice caz mai bine ca înainte în foarte multe case. Și asta e și mai meritoriu. Pentru aceasta o rog frumos să primească cele mai călduroase felicitări din partea-mi”, a scris Păstorel Teodoreanu în prefață.

Sanda Marin a avut o fire directă și nu a avut copii

Cecilia, sau „Lica”, așa cum o alintau apropiații, n-a avut copii, dar nepoții după frate au simțit din partea ei afecțiune părintească. Una dintre nepoatele ei, Ioana-Maria Isac, a povestit că Sanda Marin era extrem de meticuloasă și că ducea la bun sfârșit tot ce făcea.

Fina ei de botez, Irina Mihaela Patrulis, a spus despre Sanda Marin că era o femeie directă, care își manifesta pe față simpatiile și antipatiile. În ceea ce privește aspectul fizic, Lica era elegantă în orice moment.

Tot fina ei de botez a povestit că Sanda Marin a petrecut un timp la Paris alături de soțul ei, care trebuia să-și dea acolo doctoratul în chimie, urmat de o docență. Lica a mers la facultăți de litere și de filosofie, la teatru și la concerte, la expoziții de pictură și a citit mult.

În plus, a studiat științe naturale, în Paris și în București, și și-a cizelat cunoștințele în gospodărie la un pension din Dresda, după cum a spus Iana Maria Isac, în ediția din 2018 a cărții de bucate a Sandei Marin, apărută la editura Humanitas.

Sanda Marin a murit la data de 4 septembrie 1961, la vârsta de 61 de ani, din cauza unei boli incurabile. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox din București.