Cercetători de pe două continente au dezlegat misterul ADN-ului care le oferă pisicilor roșcate culoarea lor distinctivă.

Aceștia au descoperit că pisicile roșcate au o secțiune lipsă în codul lor genetic, ceea ce face ca celulele responsabile de culoarea pielii, ochilor și blănii să producă pigmenți mai deschiși, relatează BBC.

Descoperirea i-a încântat pe experți, dar și pe miile de iubitori de pisici care au finanțat cercetarea prin crowdfunding.

Oamenii de știință speră că această rezolvare a misterului ar putea, de asemenea, să ajute la identificarea riscurilor de sănătate potențiale asociate pisicilor cu blană portocalie.

De zeci de ani, se știe că genetica este responsabilă pentru culoarea specifică a blănii pisicilor roșcate, dar localizarea exactă în codul genetic a rămas necunoscută până acum.

Două echipe – de la Universitatea Kyushu (Japonia) și Universitatea Stanford (SUA) – au publicat simultan, joi, lucrările care dezvăluie misterul.

Acestea au identificat că într-o genă numită ARHGAP36, activă în melanocite – celulele care dau culoare pielii, firelor de păr și ochilor – activitatea este mult mai intensă la pisicile roșcate.

Comparând ADN-ul mai multor pisici cu și fără blană portocalie, cercetătorii au constatat că cele roșcate aveau o porțiune lipsă din codul genetic al acestei gene ARHGAP36. În absența acestei secțiuni, activitatea genei nu este suprimată – adică devine mai activă – ceea ce determină producerea unui pigment mai deschis.

Pisicile roșcate sunt în mare parte masculi

De-a lungul timpului, oamenii de știință au observat că pisicile complet roșcate sunt în majoritate masculi – ceea ce se potrivește cu faptul că gena implicată este localizată pe cromozomul X.

Pisicile masculi, asemenea altor mamifere, au un cromozom X și unul Y. Dacă gena responsabilă de culoare este prezentă doar pe cromozomul X, atunci lipsa unei părți din ADN pe acest singur cromozom este suficientă pentru ca pisica să fie complet roșcată.

Femelele, având doi cromozomi X, trebuie să aibă acea porțiune de ADN lipsă pe ambii cromozomi pentru a produce la fel de mult pigment deschis – altfel, rezultă o colorare mixtă.

„Petele roșcate și negre apar pentru că, în dezvoltarea timpurie, unul dintre cei doi cromozomi X este dezactivat aleatoriu în fiecare celulă”, explică profesorul Hiroyuki Sasaki, genetician la Universitatea Kyushu. „Pe măsură ce celulele se divid, se creează zone cu gene de culoare activă diferită, rezultând pete distincte”, adaugă el.

Pisicile calico, predominant femele

Deși cercetarea este științifică, pentru profesorul Hiroyuki Sasaki totul a început ca un proiect de suflet. După ce s-a retras din activitatea universitară, iubirea lui pentru pisici l-a determinat să continue studiul genei responsabile de culoarea portocalie – în speranța că va contribui la combaterea bolilor pisicești.

El și echipa sa au strâns 10,6 milioane yeni prin crowdfunding de la mii de iubitori de pisici din Japonia și din întreaga lume.

Unul dintre donatori a scris: „Suntem frați în clasa I și a III-a. Am donat din banii noștri de buzunar. Folosiți-i pentru cercetarea pisicilor calico.”

Profesorul Sasaki a comparat genele pisicilor calico cu cele ale altora, folosind atât pisici locale, cât și o bază de date genomică internațională.

Gena ARHGAP36, cu efecte și asupra sănătății

Gena ARHGAP36 este activă și în alte părți ale corpului, inclusiv în creier și în glandele hormonale, fiind considerată importantă pentru dezvoltare.

Cercetătorii cred că mutația ADN-ului din această genă ar putea provoca și alte schimbări în organism, posibil legate de anumite afecțiuni sau chiar temperament.

Potrivit lor, această genă există și la oameni și a fost asociată cu cancerul de piele și căderea părului.

„Mulți stăpâni de pisici sunt convinși că modelele de blană sunt legate de personalitate,” spune profesorul Hiroyuki Sasaki. „Nu există încă dovezi științifice, dar este o ipoteză fascinantă pe care mi-ar plăcea s-o explorez mai departe”, conchide el.