O nouă hartă a scos la iveală peisajul ascuns sub gheața Antarcticii cu un nivel de detaliu nemaiîntâlnit până acum, un progres care, spun oamenii de știință, ar putea îmbunătăți semnificativ înțelegerea noastră asupra acestui continent înghețat.

Cercetătorii au folosit date satelitare și legile fizicii care descriu modul în care se deplasează ghețarii Antarcticii pentru a reconstrui cum ar putea arăta continentul sub stratul de gheață.

Experții au identificat dovezi ale existenței a mii de coline și creste necunoscute până acum și spun că hărțile unora dintre lanțurile muntoase ascunse ale Antarcticii sunt mai clare ca niciodată.

Deși hărțile implică anumite incertitudini, cercetătorii consideră că noile detalii pot oferi indicii esențiale despre modul în care Antarctica va răspunde la schimbările climatice - și ce va însemna acest lucru pentru creșterea nivelului mărilor.

„E ca și cum înainte aveai o cameră veche, cu imagine pixelată, iar acum ai o imagine digitală, bine focalizată, care îți arată ce se întâmplă cu adevărat”, a declarat pentru BBC News autoarea principală a studiului, dr. Helen Ockenden, cercetătoare la Universitatea Grenoble-Alpes.

Datorită sateliților, oamenii de știință au o bună înțelegere a suprafeței înghețate a Antarcticii - însă ceea ce se află dedesubt a rămas mult timp un mister.

De fapt, se cunosc mai multe despre suprafața unor planete din Sistemul Solar decât despre „adâncurile” Antarcticii - relieful ascuns sub calota de gheață.

Acum însă, specialiștii spun că au realizat cea mai completă și detaliată hartă de până acum a acestui relief subglaciar.

„Sunt pur și simplu entuziasmat să pot privi această hartă și să văd, dintr-o singură privire, întregul pat al Antarcticii”, a spus profesorul Robert Bingham, glaciolog la Universitatea din Edinburgh și coautor al studiului. „Mi se pare uimitor.”

Harta arată altitudinea Antarcticii sub gheață. Regiuni întinse, mai ales din Antarctica de Vest, se află sub nivelul mării.

Noua hartă dezvăluie cu mult mai multă claritate peisajul ascuns sub gheață, cu exemple comparative din alte părți ale lumii de astăzi: munți alpini, platouri brăzdate de văi adânci săpate de ghețari și câmpii întinse.

Măsurătorile tradiționale, realizate de la sol sau din aer, au folosit radarul pentru a „vedea” sub gheață - care poate avea în unele locuri până la trei mile (4,8 kilometri) grosime - de regulă de-a lungul unor linii sau trasee de cercetare izolate.

Însă aceste trasee puteau fi la zeci de kilometri distanță unele de altele, obligându-i pe cercetători să completeze golurile prin estimări.

„Dacă ne-am imagina că Munții Scoției sau Alpii Europeni ar fi acoperiți de gheață și singura modalitate de a le înțelege forma ar fi câteva zboruri rare, la kilometri distanță unul de altul, nu ai avea cum să vezi toate aceste vârfuri și văi abrupte despre care știm că există”, a explicat Bingham.

De aceea, cercetătorii au folosit o abordare nouă, combinând datele satelitare despre suprafața gheții cu înțelegerea fizică a modului în care aceasta se deplasează, apoi verificând rezultatele cu datele obținute anterior de-a lungul traseelor de măsurare.

„E ca atunci când te plimbi cu un caiac pe râu și sunt pietre sub apă - uneori vezi vârtejuri la suprafață, care îți spun ce se află dedesubt”, a explicat Ockenden.

„Gheața curge, evident, foarte diferit față de apa unui râu, dar totuși, atunci când gheața trece peste o creastă sau o colină din roca de bază, acest lucru se reflectă în topografia suprafeței, dar și în viteza de deplasare”, a adăugat el.

Deși se cunoșteau principalele lanțuri muntoase ale Antarcticii, noua metodă a scos la iveală zeci de mii de coline și creste necunoscute până acum, precum și detalii mult mai clare ale unor munți și canioane îngropate sub gheață.

„Mi se pare pur și simplu extrem de interesant să privesc toate aceste peisaje noi și să văd ce se află acolo”, a spus Ockenden.

„E ca atunci când vezi pentru prima dată o hartă topografică a lui Marte și spui: «wow, e fascinant, asta seamănă puțin cu Scoția» sau «asta nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum»”, a punctat el.

Una dintre descoperirile intrigante este un canal adânc săpat în roca de sub gheață, într-o zonă numită Bazinul Subglaciar Maud.

Canalul are, în medie, 50 de metri adâncime, aproximativ 6 kilometri lățime și se întinde pe aproape 400 kilometri, aproximativ distanța dintre Londra și Newcastle, în linie dreaptă.

Noua hartă nu va fi, probabil, cea finală. Ea se bazează pe presupuneri privind modul exact în care curge gheața, iar orice metodă de acest tip implică incertitudini.

În plus, rămân multe necunoscute legate de rocile și sedimentele aflate sub calota de gheață.

Cu toate acestea, alți cercetători sunt de acord că, alături de viitoare măsurători realizate de la sol, din aer și din spațiu, aceste hărți reprezintă un pas important înainte.

„Este un produs extrem de util”, a declarat dr. Peter Fretwell, cercetător principal la British Antarctic Survey din Cambridge, care nu a fost implicat în acest studiu, dar a contribuit semnificativ la cartografieri anterioare.

„Ne oferă posibilitatea de a completa golurile dintre acele măsurători”, consideră el.

O înțelegere mai detaliată a tuturor crestelor, colinelor, munților și canalelor ar putea îmbunătăți modelele computerizate care încearcă să prevadă cum se va schimba Antarctica în viitor, spun cercetătorii.

Acest lucru este esențial deoarece aceste forme de relief influențează direct viteza cu care se deplasează ghețarii de deasupra și cât de rapid se pot retrage într-un climat în încălzire.

Acest aspect este crucial, pentru că ritmul viitor al topirii gheții din Antarctica este considerat unul dintre cele mai mari necunoscute din știința climei.

„[Acest studiu] ne oferă o imagine mai clară asupra a ceea ce se va întâmpla în viitor și asupra vitezei cu care gheața Antarcticii va contribui la creșterea nivelului global al mărilor”, a confirmat și Fretwell.