Regina Elisabeta a României, cunoscută în literatură sub pseudonimul Carmen Sylva, a contribuit la promovarea tradițiilor și literaturii românești dincolo de granițe, prin scrieri, traduceri și colaborări cu autori din țară și din străinătate.

Activitatea sa este cercetată în volumul internațional „Carmen Sylva - A Cosmopolitan Touch of Royal Penning”, coordonat de prof. univ. dr. Ramona Mihăilă.

Invitată în emisiunea „Vorbe cu tâlc” de la Radio România Antena Satelor, cercetătoarea a vorbit despre recuperarea operei reginei și despre receptarea acesteia în lume.

„Cred că Regina Elisabeta nu ar fi trebuit să fie uitată atâta timp”, a afirmat Ramona Mihăilă în dialogul cu Maria Țoghină.

Apropierea reginei de cultura română s-a manifestat inclusiv prin încurajarea culegerii legendelor și povestirilor, pentru a putea fi traduse și cunoscute de publicul străin.

„Regina Elisabeta a iubit foarte mult România”

Potrivit Ramonei Mihăilă, regina și domnișoarele sale de onoare purtau adesea costumul popular.

Colaborarea cu Elena Văcărescu și cu o scriitoare britanică a dus la realizarea volumului „The Bard of the Dimbovitza”, dedicat legendelor Dâmboviței.

„Carmen Sylva a dorit să promoveze legendele, baladele și doinele românești”, a spus profesoara,

Volumul internațional reunește contribuții ale unor profesori și cercetători în literatură din unsprezece țări și urmărește felul în care opera reginei a fost primită în spații culturale diferite, de la Statele Unite până în America de Sud și Japonia.

Ideea proiectului a apărut în timpul unui stagiu de cercetare al Ramonei Mihăilă la Biblioteca Congresului din Statele Unite. Consultarea presei și a arhivelor a evidențiat o notorietate internațională mai mare decât anticipase cercetătoarea:

„Nu mi-am imaginat, însă, că și Carmen Sylva fusese atât de apreciată în Statele Unite. Sunt sute de articole despre ea, despre cărțile sale și despre noutățile editoriale.”

Ramona Mihăilă subliniază că interesul pentru scrierile reginei depășea simpla consemnare a aparițiilor editoriale, iar publicațiile vremii îi dedicau cronici ample.

Opera lui Carmen Sylva cuprinde texte filosofice, romane, nuvele și povestiri pentru copii.

În interpretarea cercetătoarei, regina a abordat și teme sensibile pentru epocă, precum divorțul, relațiile extraconjugale și protejarea drepturilor femeilor: „Vorbea despre protejarea femeilor, le încuraja să-și ceară drepturile. A discutat și despre controlul corpului, despre posibilitatea ca femeile să aleagă dacă au sau nu copii. Aborda teme foarte îndrăznețe, pentru acea vreme.”

Regina s-a înconjurat de scriitori români, între care Vasile Alecsandri și Elena Văcărescu. Mihai Eminescu se număra printre poeții săi preferați și, potrivit Ramonei Mihăilă, îi oferea observații asupra textelor.

„Mihai Eminescu era unul dintre poeții ei preferați. El îndrăznea să o critice, să-i corecteze lucrările, să o îndrume și să o sfătuiască despre ce să scrie. A ajutat foarte mulți scriitori.”

Dialogul a adus în discuție și păstrarea memoriei în familie, prin recuperarea poveștilor din spatele fotografiilor, conservarea cărților vechi și apropierea copiilor de contextul istoric al literaturii.

„Cred că trebuie să îi apropiem mai mult pe copii de poveștile din trecut. Dar nu cu critici, cu mâhnire sau cu mânie și nici cu laudă oarbă. Trebuie să le explicăm: așa erau lucrurile atunci”, a spus Ramona Mihăilă.