Regizor, editor și producător de documentar, Șerban Georgescu este un nume important în peisajul nonficțiunii.

De la expediții pe Everest și până la drame cotidiene din satele noastre uitate, filmele sale pun în lumină aspecte adesea ignorate ale vieții.

În 2016, "Varză, cartofi și alți demoni" a fost o radiografie a eșecului colectiv de a construi solidaritate într-o lume care își vinde roadele muncii la marginea șoselei.

La un deceniu distanță, Șerban Georgescu revine cu o continuare: "Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani", o privire lucidă asupra unei comunități care, în ciuda eforturilor, pare încă blocată într-o realitate care se repetă.

În 1997, din dorința de a explora mai mult decât ce întâlnea pe străzile gri ale Bucureștiului, regizorul a însoțit o expediție românească în Alaska, care își propunea să escaladeze cel mai înalt munte din America de Nord, botezat William McKinley, după cel de al 25-lea președinte al SUA.

“Într-o scurtă discuție cu David Neacșu, cel care organiza expediția, m-a întrebat dacă știu să filmez. Eu nu știam să filmez, știam doar să montez, dar am zis: <<OK, cât de greu poate să fie?>>. În fond, montând imagini, aveam oarecare idee despre ce înseamnă încadraturi și alte detalii tehnice. Și a ieșit un film. M-am dus cu această mică expediție, am filmat și a ieșit un film. Evident că era și o noutate în acei ani, 1997. Alaska, departe, începeau foarte timid să fie primele expediții pe munți înalți, a fost foarte bine primit și chestia asta m-a încurajat. A fost așa, o trambulină, și am zis că nu e chiar atât de greu. Eram naiv, evident”, a povestit regizorul pentru Radio România Actualități.

În acele vremuri se lucra analog, pe bandă, iar filmul se trăgea pe zeci de casete, numerotate, un contor al benzilor și trebuia să ai memorie foarte bună, să ții minte casetele, minutajele, își amintește regizorul.

A urmat un documentar despre prima expediție românească pe Everest și odată cu aceasta a realizat că e momentul să treacă la altfel de povești, căci acestea deveau repetitive.

“După Alaska, am fost în mai multe expediții importante, culminând cu Everest în 2003, prima expediție românească pe Everest. M-am întors și, uitându-mă în spate, la filmele pe care le făcusem până atunci urmându-i pe acești oameni, de altfel extrem de curajoși, mi se păreau plictisitoare la un moment dat. Mă duc după niște oameni, îi urmăresc cu camera, filmez muntele și mă întorc. Da, se întâmplă câte o mică dramă, e greu, dar experiența devine repetitivă la un moment dat. Și acolo a fost, de fapt, un declic. Mi-am dat seama că vreau să spun și altfel de povești.”

Lungulețu, tragi-comedia satului românesc

După documentarele despre primele expediții românești care au cucerit cele mai înalte vârfuri ale lumii, Șerban Georgescu a surprins cu un documentar viaţă la ţară.

Denumit sugestiv “Varză, cartofi şi alţi demoni”, filmul duce 2017 plimbă spectatorul prin Lunguleţu, un sat din apropierea Bucureştiului, unde o mie de agricultori aşteaptă, an de an, să îşi vândă cele peste 100.000 de tone de varză în piaţa locală.

La finalul zilei, au de ales între a vinde pe nimic sau a-şi îngropa recolta.

"Înainte să ajungi în acest sat, acum 10-12 ani, pot să spun că pământul în alte comune nu era atât de bine lucrat. După ce ieșeai din zona acestui sat, erau terenurile pârloagă, cum zic țăranii. Numai aici, ca un făcut, era această euforie, oameni pe câmp, hărnicie, tractoare peste tot, iar toamna era un spectacol, pentru că era vorba de cantități uriașe de varză. Și evident că, vizual, chestia asta m-a atras. Când spun munți, efectiv, erau ‘Everești de varză’ și într-una din zile soția mea m-a întrebat: ‘Nu ți se pare că e un subiect?’ Ba da, dar doar vizual mi se pare. După care am zis, ok, dar e mai mult decât varză. Aici trebuie să fie o poveste, adică de ce în locul ăsta oamenii ăștia produc munți de varză?", a povestit regizorul în emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

După 10 ani

La un deceniu de la experimentul său, Șerban Georgescu a revenit la Lungulețu pentru a vedea în ce fel demersul inițial al echipei a determinat schimbări de orice fel în percepția sătenilor, în abordarea autorităților sau în felul în care publicul larg se raportează la producătorii agricoli.

Continuarea documentarului este menită să răspundă mai multor întrebări care s-au născut în mod organic.

"Când m-am întors după 10 ani, cam toți au spus același lucru. George, unul dintre personajele cu mult umor, când l-am întrebat: <<Ce ai făcut în ultimii zece ani?>>, a răspuns că a <<îmbătrânit>>, a fost simpatic. Dar au zis că nu s-a schimbat mare lucru. Ba, dimpotrivă, o mare problemă este seceta, care devine din ce în ce mai pregnantă", povestește Șerban Georgescu.

Una dintre concluzii este că, din păcate, în continuare acești țărani, nu doar din Lungulețu, ci în general, sunt băgați în seamă doar atunci când e vorba de dramele pe care le trăiesc, cum ar fi inundațiile, iar părerile lor sunt, de cele mai multe ori, ignorate de autorități.

O altă concluzie ar fi să reflectăm la valoarea și efortul muncii din spatele unui produs.

"Este o poveste care ne privește pe noi toți. Ne ajută să nu mai judecăm. De ce țăranul cere atât de mulți bani, deși e relativ cât de mulți sau cât de puțini bani cere. Filmul se termină cu o grafică în care eu pun în dreptul unui pachet de țigări câte kilograme de cartofi ar însemna. Sau în dreptul unui telefon mobil. Cred că, la final, privitorul va ști să aprecieze sau să se gândească măcar, când cumpără ceva, care este valoarea muncii celui care a făcut acel lucru. Să reflecteze puțin la valoarea și la efortul muncii din spate și să învețe să-i prețuiască pe cei care muncesc pentru pe el", a precizat cineastul.

Regizorul Șerban Georgescu lucrează în prezent la alte trei filme documentare, care vor apărea în următorii ani.