În Japonia, pisicile apar pe copertele a nenumărate romane, au o zi oficială dedicată misterului și popularității lor și au depășit câinii ca animale de companie de un deceniu.

Influența felinelor se observă în fiecare colț al societății nipone, un raport recent estimând că ele generează o valoare de 3 trilioane de yeni (18,8 miliarde de dolari) pentru economia japoneză în acest an – un fenomen supranumit „catnomics”.

Puterea lor este deosebit de evidentă într-un cartier retro din Tokyo, unde, într-o după-amiază recentă, turiști din America de Nord, Australia și Europa se plimbau prin autoproclamatul „oraș al pisicilor” al capitalei.

Yanaka Ginza, un cartier din nord-estul capitalei, cunoaște un boom turistic alimentat de asocierea sa istorică cu pisicile.

Vizitatorii au fost atrași la Yanaka Ginza de legătura sa istorică cu pisicile, ale căror imagini împodobesc fațadele magazinelor și indicatoarele stradale, și unde se pot mânca dulciuri în formă de pisică și se pot personaliza sigilii hanko pe aceeași temă, relatează The Guardian.

Mulțimile și vremea caldă par să fi ținut pisicile locale („rezidenții păroși”) ascunse. În schimb, vizitatorii se opreau la magazinele de suveniruri pentru a cumpăra magneți de frigider cu pisici negre „norocoase”, cărți poștale, bețișoare și veselă.

„Au existat întotdeauna pisici în Yanaka pentru că aici sunt multe temple budiste”, spune Yumiko Yamashita, proprietara mai multor pisici și a magazinului Neco Action, adăugând: „În trecut ele se plimbau libere și chiar intrau în case diferite, dar acum sunt mai puțin vizibile. Preferă să stea în casă într-o zi călduroasă ca asta.”

Boom-ul global al literaturii japoneze a transformat pisica într-un gigant al marketingului, la mai bine de un secol după ce Natsume Sōseki a scris unul dintre cele mai cunoscute romane ale țării, Eu sunt o pisică, povestit din perspectiva unei pisici de casă.

Pisicile apar proeminent în romanele suprarealiste ale lui Haruki Murakami și în zeci de alte lucrări, în special Cronicile unei pisici călătoare de Hiro Arikawa și Pisică oaspete de Takashi Hiraide. Editorii au exploatat chiar puterea de marketing a felinelor pentru a crea coperte pentru cărți care au puțină sau nicio legătură cu animalul.

Zgâriind banii

Într-o națiune de iubitori de animale de companie – unde câinii și pisicile domestice depășesc numeric copiii sub 15 ani –, gospodăriile japoneze au ținut 8,8 milioane de pisici în 2025, comparativ cu 6,8 milioane de câini, potrivit unui sondaj al Asociației Japoneze pentru Hrana Animalelor de Companie. O gospodărie medie care deține o pisică cheltuiește aproape 1,8 milioane de yeni (11.300 de dolari) pe durata vieții animalului.

Acest nivel de devotament face din pisici o afacere mare. În cel mai recent raport despre „catnomics”, Katsuhiro Miyamoto, profesor emerit la Universitatea Kansai, estimează că animalele vor adăuga aproape 3 trilioane de yeni (18,8 miliarde de dolari) la economia japoneză în 2026.

Combinând estimările cheltuielilor consumatorilor la cafenelele cu pisici și pe articole precum albume foto cu vânzările și salariile din industria hranei pentru pisici și companiile conexe, Miyamoto a observat că estimarea a fost foarte aproape de impactul economic al Expoziției Mondiale din Osaka din 2025.

El a adăugat însă că pisicile generează „un efect economic comparabil, demonstrând contribuția semnificativă pe care o aduc la economia japoneză”.

Printre proprietarii celebri de pisici din Japonia se numără împăratul și împărăteasa, iar prim-ministrul Sanae Takaichi și-a exprimat preferința pentru pisici în detrimentul câinilor.

Cele mai zen creaturi ale naturii

Se crede că pisicile au fost introduse în Japonia în perioada Nara (710-794) de către trimișii japonezi care se întorceau din China dinastiei Tang. Multe au fost adăpostite în temple, unde protejau scripturile religioase de rozătoarele flămânde – un rol care le-a conferit un statut special, chiar mistic, în ochii oamenilor.

Pisicile sunt cele mai zen creaturi ale naturii, reușind cu ușurință o aură de calm și detașare pe care simplii muritori încearcă o viață întreagă să o atingă, dar eșuează.

„Pisicile nu trăiesc pentru moment; ele trăiesc în moment”, spune autorul Stephen Mansfield, stabilit în Japonia. „Fără să zăbovească nici în trecut, nici în viitor, mințile lor sunt probabil mult mai puțin aglomerate decât ale noastre”, a adăugat el.

Iubitorii de câini vor fi în dezacord, dar folclorul japonez le prezintă pe pisici ca ființe complet benigne, a căror compasiune naturală poate fi un semn de noroc – calități încapsulate în maneki neko – o statuetă a unei pisici cu laba ridicată, în așteptarea „prinderii” oricărui noroc care trece pe lângă ea.

Se crede că aceste statuete de porțelan au fost inspirate de templul Gōtokuji din Tokyo, unde, conform legendei, un lord feudal bogat era la vânătoare când a fost prins de o furtună puternică. După ce s-a adăpostit sub un copac, a văzut o pisică făcându-i semn de pe treptele templului dărăpănat. Când s-a apropiat de animal, un fulger a lovit exact locul unde se adăpostise cu câteva secunde mai devreme. Drept mulțumire, lordul a cumpărat templul și l-a restaurat la gloria de odinioară.

În zilele noastre, maneki neko sunt o prezență obișnuită în magazine și restaurante, proprietarii sperând la propriul lor moment Gōtokuji.

La fel ca verii lor de pe insula depopulată Aoshima, pisicile Japoniei pot prospera doar atâta timp cât există suficienți oameni care să le susțină. Cu declinul demografic pe termen lung devenit aproape inevitabil, demografia îmbătrânită a țării ar putea duce în curând la o scădere semnificativă a numărului de pisici ținute ca animale de companie.