La 12 ianuarie, se împlinesc 95 de ani de când Radio România a difuzat prima ediție a emisiunii “Ora copiilor”, care a devenit, în timp, un puternic brand care a contribuit la dezvoltarea radioului românesc, dar și un simbol al inocenţei, un prieten neîntrecut în viața de zi cu zi a celor mici.

“Ora copiilor” a rămas, de-a lungul anilor, cea mai populară emisiune radiofonică pentru cei mici, notează Rador Radio România.

Emisiunile dedicate celor mici au apărut, încă din primii ani de la înființare, în marea majoritate a programelor posturilor de radio europene.

În anul 1924, BBC devenea primul radiodifuzor european care difuza o emisiune de radio-școală, parte a unui sistem chiar mai complex decât cel ce se poate intui la prima vedere.

Britanicii aveau înființat chiar un consiliu central de radiodifuziune, aflat în strânsă colaborare cu autoritățile școlare centrale și locale, care avea menirea de a aproba aceste programe radiofonice școlare.

Programele școlare ale BBC cuprindeau lecturi, istorie și povestiri (lunea), muzică și limba franceză (marți), științe naturale și limba engleză (miercuri), dicție și gramatică engleză (joi) și geografie, concerte și divertisment (vinerea).

În Germania emisiunile radiofonice școlare au avut parte de sprijinul autorităților centrale în domeniu, în Franța, în schimb, radiofonia școlară nu a beneficiat de același avânt, radioul fiind considerat mai ales un mijloc de divertisment și mai puțin un instrument de educație școlară.

În România, educația copiilor prin radio a fost susținută, în timp, de personalitățile culturii autohtone și mai puțin de instituțiile statului, care se arătau rezervate în privința rolului educativ al radioului.

“Ora copiilor” a fost gândită ca o emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar, și a debutat la 12 ianuarie 1929, într-o zi de joi, la ora 18:15, la doar două luni și jumătate de la primul semnal emis în eter de postul de radio (1 noiembrie 1928).

Inițiativa introducerii unei emisiuni pentru cei mici nu a fost deloc întâmplătoare, fiindcă în întreaga sa existență, Radiodifuziunea le-a acordat o atenție specială celor mai mici dintre ascultătorii săi, nevoilor și preocupărilor acestora.

Cel dintâi preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, savantul Dragomir Hurmuzescu, a militat, de la bun-început, pentru difuzarea programelor educaţionale pentru copii, conştient fiind că o ţară nu are viitor fără preocuparea constantă pentru creşterea sănătoasă a generaţiilor noi. În lunile de început, nu au existat multe personalități importante care să fi fost automat atrase de a participa la noul fenomen care creștea în acel moment, am numit aici “fenomenul radio”.

Apoi, treptat, personalitățile culturale ale vremii au încurajat acest demers al Radio România.

Spre exemplu, Petru D. Panaitescu-Perpessicius opina că “programul pentru elevi trebuie să fie, în primul rând, atractiv și interesant prin tot ce ar aduce din afara sferei școlare”, iar emisiunile școlare nu trebuie considerate “suplimente de programe analitice și nici ceasuri de dirigenție și catihetică”.

La rândul său, Tudor Arghezi considera că radioul va impulsiona procesul de modernizare a învățământului din România: “Microfonul va contribui la precipitarea reformelor esențiale din învățământ și nu e departe timpul când cel mai sintetic și mai artist dintre matematicieni sau stenografi își va face cursul pentru câteva sute de ascultători așezați, nu într-o bancă strâmtă dintr-o clasă rigidă a unei școli cu buget și matricolă, ci comod, acasă, în familie, lângă mamă și pisică”.

O personalitate cvasinecunoscută a fost și prima realizatoare a emisiunii “Ora copiilor”, Ecaterina Haqué, mai cunoscută sub numele de Titela (Colonel) Haqué, sau “Tanti Radio”, care avea să se afle, apoi, la pupitrul emisiuni timp de mai bine de 14 ani. Titela Haqué, scriitoare la bază, era şi crainica ce dădea de veste copiilor programul ce cuprindea poveşti din literatura română şi cea universală, prezentate ascultătorilor prin intermediul unor radio-piesete (scurte piese de teatru).

În condițiile în care radioul era un fenomen nou, o curiozitate, iar cutia din lemn, cu lumini şi butoane, era apanajul adulților, “Ora copiilor” a stârnit interesul prichindeilor, care, în fiecare zi de joi, se așezau nerăbdători în fața aparatului de radio, pentru a aștepta cuvintele suave, fermecătoare, al gazdei-povestitor, Titela Haqué: „Bine v-am găsit dragii mei nepoţei… iaca am venit şi eu pe unda nevăzută… m-auziţi bine?… aşa, acum staţi cuminţi şi ascultaţi povestea ce am să vă spun. Dar, creion şi hârtie aţi pregătit? Da? Atunci bine căci la finalul povestei, aşa cum vă place vouă, am să vă dau şi o ghicitoare, aşa cum vă place vouă, am făcut-o înadins pentru voi … ei, dar acum să încep povestea …”.

În condițiile în care la radio existau mai multe programe care aveau acelaşi format – „Ora veselă”, „Ora satului” ori „Ora premilitară”, deși fiecare se adresa unui public-țintă de nişă -, emisiunea pentru copii trebuia să facă față unei oarecare concurențe pentru audiență, avea din ce în ce mai mulţi admiratori, calitatea ei era în ascensiune iar formatul devenea mai rafinat, de la an la an.

Tot în anul 1929, au început a fi jucate la microfon şi piese de teatru destinate copiilor: prima a fost „Pufuşor şi mustăcioară” de Victor Ion Popa (1 septembrie), urmată de „Motanul încălţat” de George Silviu şi Adrian Maniu (22 septembrie), „Păpuşa cu piciorul rupt” de Victor Ion Popa (6 octombrie) şi „Ciufulici” de George Silviu (19 noiembrie). În același an debuta și emisiunea „Copiii noştri“ inaugurată de Isabela Sadoveanu, care era adresată părinţilor în calitate de educatori.

Citește tot documentarul pe Rador Radio România