George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog, este recunoscut drept una dintre personalitățile de geniu ale secolului XX și, fără îndoială, cel mai important muzician român din toate timpurile.

Prin întreaga sa carieră, el și-a asumat rolul de ambasador al muzicii, atât în România, cât și pe scenele internaționale, promovând cu pasiune muzica românească și contribuind la recunoașterea mondială a compozitorilor, dirijorilor și interpreților români.

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în comuna Liveni din județul Botoșani, localitate care îi poartă astăzi numele. Părinții săi, Costache Enescu, arendaș, și Maria, fiica preotului Cosmovici, i-au oferit o copilărie marcată de grijă și protecție, întrucât George a fost al optulea copil al familiei și primul care a supraviețuit copilăriei, ceilalți frați fiind răpuși de epidemii de angină difterică. Simplul fapt că a trăit a fost considerat de familie un miracol, iar mama sa l-a crescut cu o atenție aproape obsesivă.

Încă din copilărie, talentul său muzical a fost remarcabil. În 1888, la îndemnul lui Eduard Caudella, director al Conservatorului din Iași, George Enescu s-a înscris la Conservatorul de Muzică din Viena, unde a studiat vioara cu Siegmund Bachrich și Joseph Hellmesberger jr., iar pianul cu Ludwig Ernst. La vârsta de 11 ani, a urcat pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, acompaniat de Orchestra Conservatorului, demonstrând precoce virtuozitatea sa.

Primul său recital în România, la Ateneul Român, a avut loc la 1 martie 1898. Având doar 17 ani, George Enescu a urcat pe scenă în tripla sa calitate de violonist, compozitor și dirijor, acompaniat de Orchestra Filarmonică, un moment de referință în istoria muzicii românești.

În 1912, George Enescu a înființat din fonduri proprii premiul național de compoziție care îi poartă numele, pentru a încuraja tinerele talente și a promova arta componistică românească.

Premiul a fost decernat până în 1946, anul plecării sale definitive din România.

George Enescu s-a stins din viață la 4 mai 1955, în apartamentul său din Paris. Artistul a fost înmormântat la 7 mai, în Cimitirul ''Pere Lachaise'', din capitala Franței.

''S-a sfârșit... Povestea aceasta începe departe, pe plaiurile moldave, și se termină aici, în inima Parisului. Ca să ajung din satul meu natal în marele oraș unde îmi termin drumul, am luat-o pe o cale prăfuită, străjuită de copaci până departe, departe, la nesfârșit. Drumul a fost lung, desigur. Ce scurt mi s-a părut!'', se încheie ''Amintirile lui George Enescu'' (''Les Souvenirs de Georges Enesco'', Bernard Gavoty).

După moartea marelui artist, Marea Adunare Națională și Consiliul de miniștri al RPR au decis instituirea Concursului Internațional ''George Enescu'' și organizarea unui concurs pentru ridicarea unei statui lui Enescu. În 1956, este inaugurat, la București, Muzeul ''George Enescu'', în clădirea din Calea Victoriei, unde a locuit un timp marele muzician.

La 4 septembrie 1958, a avut loc deschiderea solemnă a primului Concurs și Festival Internațional ''George Enescu'', la București. În ultima zi a festivalului, 22 septembrie, la Opera Română, a avut loc premiera operei ''Oedip'', sub bagheta lui Constantin Silvestri.

Renumiți muzicieni internaționali au apreciat profunzimea și rafinamentul său artistic, notează Agerpres. Violonistul David Oistrah descria astfel talentul lui Enescu: „Ca un adevărat artist, Enescu urmărește descoperirea ideii compozitorului. În tot ce interpretează el, se simte pecetea unei gândiri profunde, a unei bogate culturi și distincții… Tonul viorii lui avea un ceva personal, un vibrato cald, iar trăsătura arcușului era de o finețe rar întâlnită. Maestrul anima instrumentul, imprima întregii ambianțe enorma sa personalitate, te fascina și crea o atmosferă de mare înălțare artistică.”