Piesele lui Matei Vișniec sunt jucate de peste trei decenii peste tot în lume, însă dramaturgul debutează și ca regizor.

Premiera spectacolului „Café Bonheur” a avut loc, miercuri seară, la Teatro da Cerca de São Bernardo din Coimbra (Portugalia).

Despre această nouă etapă artistică, Matei Vișniec a povestit la Radio România Cultural.

"A fost o experiență cu totul excepțională, emoțională, culturală și umană. Eu am avut întotdeauna un fel de decență în ceea ce privește aprecierea propriilor mele calități, în sensul că am știut că am talent la [limba] română. Încă de când eram elev, am început am scris poezii, am scris literatură, dar niciodată nu m-am considerat actor, pentru că știu că este o altă meserie, cum nu m-am considerat nici regizor, pentru că știu că este o altă meserie. În România, în anii în care m-am format eu, era un fel de compartimentare foarte precisă a meseriilor artistice în domeniul teatrului (... )

Când am ajuns în Franța, am avut surpriza să văd că toată lumea făcea de toate. Însă, eu am rămas scriitor și jurnalist. Că au fost sub formă de articole, că au fost sub formă de literatură, cuvintele au fost materia mea (...)

Am răspuns unei invitații din partea unui regizor, care conduce un teatru în orașul Coimbra, care mi-a descoperit piesele acum vreo 10 ani, care mi-a montat o primă piesă în 2014, apoi altele (...)", spune Matei Vișniec.

Eu simțeam această dorință [de a regiza - n. red], dar nici nu am avut timp. Viața mea a fost împărțită între munca la radio și munca mea de scriitor.

M-am îndepărtat de mine însumi, în sensul că mi-am luat propriile texte, le-am tăiat, le-am decupat, am creat o curbă dramatică. Aveam 5 actori cu care știam că voi lucra și mi-am creat o echipă, pentru că nu sunt singur (...) A fost efectiv un dar cosmic pentru mine să lucrez la acest spectacol", a adăugat Matei Vișniec.

"La început, titlul [spectacolului] ar fi trebuit să fie Cabaretul spălătorilor de creiere, pentru că este un spectacol despre formele toxice de dominație și hipnoză colectivă care există în lumea de astăzi, cu ideologii nefaste, cu tot felul de guru care propun soluții de fericire veșnică. Plus fericirea, care este obsesia societății de consum. Există o fericire mercantilă, o fericire a obiectelor, pe care ni le oferă capitalismul, care nu este cel mai bun prieten nici al democrației și nici al fericirii interioare (...) Portughezii sunt foarte sensibili la tot ce vine din Franța. Eu însumi am lucrat aici [în Portugalia - n. red] în teatru în limba franceză. Există această sensibilitate francofilă și francofonă. Și așa am ajuns la acest titlu care este o falsă intrare în spectacol", a precizat dramaturgul pentru RRC.

Spectacolul „Café Bonheur" se joacă la Teatro da Cerca de São Bernardo până pe 30 noiembrie.

Citește tot articolul pe Radio România Cultural