Despre cenaclurile literare. Cum s-au transformat ele de-a lungul timpului? Care este rolul lor? Punem față în față întâlnirea reală și comunitățile literare online răsărite în ultima vreme. Ce înseamnă să citești în fața celorlalți și alături de ceilalți? Cum este să îți întâlnești primii cititori și primii critici? Cât de curajos e să fii parte dintr-un cenaclu literar? Ce sentiment de apartenență îți dă această prezență? Și, cel mai important, poate, ce cenacluri literare mai există astăzi pe scena literară românească?

Despre lectura colectivă versus lectura în singurătate, Daria Ghiu a vorbit cu poeta Anastasia Gavrilovici, pe frecvențele Radio România Cultural.

"Cenaclurile au grăbit un pic apropierea mea de poezie și plasarea sondelor în literatura de calitate, pentru că fără întâlnirile cu scriitori în carne și oase, cred că drumul meu către poezie și către scris într-o formă care să fie accesibilă și celorlalți ar fi luat mult mai mult timp. De ce? Pentru că e foarte important lucru pe text. E foarte important să citești undeva, să primești feedback de la autori consacrați și de la potențialii tăi cititori, chiar dacă nu e o experiență confortabilă.

Dacă ești într-un moment fragil, ți-ai făcut inima franjuri, ai pus-o acolo pe hârtie și ceilalți îți spun că e patetic sau că e prea mult, prima reacție e să te retragi în cochilie. Pe unii probabil îi descurajează și se reorientează către altceva. Eu totuși nu sunt așa de ușor de dărâmat și chiar dacă îmi amintesc o primă experiență la Institutul Blecher, când părerile au fost foarte împărțite și la un moment dat cei din public ajunseseră să se contreze unii pe alții, parcă eu nici nu mai eram acolo. Nu mai era feedback orientat pe mine, ci se întreceau în cine are dreptate în legătură cu scrisul meu. Sigur, a fost și amuzant, dar și îngrijorător în același timp, fiindcă mă întrebam ce fac eu cu toate aceste observații. Cât anume e subiectivitate în ele și cât e ceva ce pot aplica la modul concret?

Și ideal e să nu cauți o singură experiență, să nu citești la un singur cenaclu sau la un singur club de lectură, ci să ai cât mai multe variante în care să te expui publicului cu textele tale în lucru. Pentru că, adunând din toate părțile ce e constructiv, poți să înveți cum să lucrezi pe textul tău astfel încât să îl duci la o formă epurată de anumite patetisme sau de balast și să îl duci în forma lui cea mai bună." (Anastasia Gavrilovici, invitată la Radio România Cultural)