Spectacole de colecție ale Teatrului Național Radiofonic, de aniversarea Radio România
Teatrul Radiofonic a devenit, fără îndoială, de-a lungul timpului, o instituţie culturală cu adevărat naţională, cu un prestigiu indiscutabil, aşa cum își dorea Tudor Vianu în 1929.
Publicat: 01 Noiembrie 2023, 22:30 • Actualizat: 03 Noiembrie 2023, 09:34
Teatrul Național Radiofonic lansează o nouă colecţie de spectacole sonore, prilejuită de sărbătorirea, la 1 noiembrie, a 95 de ani de Radio România.
Seria include cele mai bune montări radiofonice din toate timpurile, realizate după texte importante ale dramaturgiei naţionale şi universale, purtând semnături regizorale remarcabile şi jucate de marii noştri actori, care au colaborat în permanenţă cu Teatrul Naţional Radiofonic.
„Radio România 95. Spectacole de colecţie” adună, pe site-ul eTeatru, titluri reprezentative din 8 decenii de radiofonie teatrală, începând cu anii ’50 ai secolului trecut, de când datează cel mai vechi spectacol păstrat pe bandă de magnetofon, precum „Hagi Tudose”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în regia lui Ion Şahighian, cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular, înregistrare din anul 1951.
Teatrul Radiofonic a devenit, fără îndoială, de-a lungul timpului, o instituţie culturală cu adevărat naţională, cu un prestigiu indiscutabil, aşa cum își dorea Tudor Vianu în 1929.
Bucurându-se de privilegiul de a fi teatrul cu numărul cel mai mare de actori, având posibilitatea de a-şi alcătui distribuţiile prin selectarea celor mai buni interpreţi ai scenei româneşti, Teatrul Naţional Radiofonic a realizat, în timp, un portofoliu impresionant de spectacole excepţionale.
Montările din această colecția aniversară nu doar valoare istorică şi documentară, ci şi o inestimabilă valoare artistică, fiind ascultate cu aceeaşi bucurie proaspătă, la zeci de ani de când au fost realizate şi după repetate audieri.
Producţiile contemporane completează nuanţat această sinteză a celor mai bune spectacole sonore şi se poate spune că, pe parcursul deceniilor, teatrul radiofonic s-a definit ca o artă cu legi de sine stătătoare, iar mijloacele de expresie proprii universului auditiv s-au reînnoit în permanenţă, în funcţie nu doar de modificarea tipului de sensibilitate estetică, ci şi de progresele tehnice ale radiofoniei. Astfel încât, se poate detecta o evoluţie din ce în ce mai sigură a artei teatrale sonore, spre rafinament şi cizelare a expresiei artistice, sub raportul arhitecturii şi al plasticii auditive.
Teatrul Naţional Radiofonic a reuşit, cu siguranţă, să-şi creeze propriile personalităţi şi să-şi contureze propriul drum artistic.
Citește tot articolul pe Radio România Cultural