Pentru violonistul Alexandru Tomescu, muzica este o forță care unește, vindecă și inspiră.

Invitat la Radio România Actualități, artistul a vorbit despre începuturile carierei, despre disciplina din spatele succesului și despre credința că muzica poate ajunge acolo unde nu mai pătrunde nicio altă formă de dialog.

„Fiecare concert e un timp pe care nu-l petrec cu fiica mea. Dar îi las ceva mai mare decât timpul – îi las o moștenire, o misiune. Muzica e o formă de dragoste dusă în lume”, a spus Alexandru Tomescu.

Un destin sonor

Alexandru Tomescu a crescut într-o familie de muzicieni, tatăl fiind pianist, iar mama - profesoară de vioară.

Artistul și-a ales drumul devreme: la doar patru ani, a cerut să studieze vioara, în ciuda reticenței părinților care cunoșteau greutățile acestei meserii. „Copiii știu ce vor. Și eu am știut că vioara e drumul meu!”, i-a mărturisit artistul jurnalistei Maria Țoghină, în emisiunea "Serviciul de Noapte".

În spatele emoției scenice se află o disciplină de fier. „Viața unui muzician de performanță e una de disciplină severă”, mărturisește artistul.

Turneul Stradivarius din această vară a însemnat 22 de concerte în 26 de zile. Fără repetiții, fără odihnă, fără jumătăți de măsură.

„Nu știi niciodată care va fi ultimul concert. De aceea trebuie să fii acolo, complet. Să dai totul, de fiecare dată.”

Stradivarius Elder-Voicu, mai mult decât o vioară

Instrumentul Stradivarius Elder-Voicu, construit în 1702, face parte din identitatea artistică a violonistului. Dar Alexandru Tomescu a căutat să mute fascinația publicului de la obiect la actul artistic.

„La început, oamenii voiau doar s-o atingă. Ca pe o relicvă. Eu am vrut să o asculte. Să trăiască intensitatea muzicii.”

Turneul Stradivarius, ajuns la ediția cu numărul 18, s-a transformat într-o platformă de educație estetică. În 2025, împreună cu chitaristul Dragoș Ilie, Tomescu a interpretat Rapsodiile lui Enescu într-o transcripție inedită pentru vioară și chitară – o dovadă de curaj artistic și respect pentru patrimoniu.

Spiritualitatea violonistului nu se exprimă în cuvinte, ci în gesturi. Unul dintre cele mai intense momente a fost concertul susținut în iunie 2025, în Capela Sixtină, în prezența Papei Francisc.

„A fost o liniște copleșitoare. I-am cântat Balada. După concert, Papa mi-a spus că i-a plăcut. I-am promis că voi reveni și cu alte lucrări românești.”

Dar credința lui Tomescu nu e legată doar de spațiile sacre. A cântat incognito în metrou, într-o campanie pentru Asociația Nevăzătorilor. A urcat cu vioara pe munte, până la Cabana Caraiman, pentru un concert anual în aer liber. „Acolo, muzica revine la origini. Nu ai nevoie de reflectoare. Ai cerul, piatra, oamenii și sunetul.”

La 5000 de metri altitudine, cu vioara

Una dintre cele mai neobișnuite experiențe ale artistului a avut loc în Tibet, la peste 5000 de metri altitudine. În camere neîncălzite, la temperaturi sub zero grade, Alexandru Tomescu a repetat zilnic – nu pentru un concert, ci pentru a rămâne conectat la esența artei sale.

„Poate și muzica, când e atât de greu de produs, e mai sinceră.”

Ca profesor, Alexandru Tomescu îi încurajează pe studenți să fie curajoși. „Mai bine greșit și personal decât corect și steril. Muzica nu e despre perfecțiune, ci despre ce ai de spus.”

Concursurile nu sunt, în opinia sa, o garanție a valorii. „Există mari artiști care n-au câștigat niciun concurs. Important e ce spui – și cum o spui.”

Radioul public, scenă și misiune

De peste două decenii, Alexandru Tomescu este solist concertist permanent al Orchestrei Naționale Radio.

Radioul, spune el, nu este doar o scenă, ci un partener de cursă lungă, un spațiu de libertate și inovație.

În primăvara lui 2026, Alexandru Tomescu va interpreta pe scena Sălii Radio Concertul pentru vioară de Igor Stravinsky, o lucrare de mare complexitate, rar prezentată în România. Concertul va fi preluat de Uniunea Europeană de Radio – o recunoaștere internațională, dar și o responsabilitate.

„Radioul are capacitatea unică de a păstra vie muzica dincolo de efemerul concertului live. Sunt parte din acest univers. Aici am crescut profesional.”

Câștigător al Concursului Internațional „George Enescu” în 1999, Alexandru Tomescu nu lipsește niciodată de pe afișele Festivalului. Pentru el, Enescu nu e doar un simbol, ci o chemare permanentă la profunzime, curaj și autenticitate.

„Enescu e rădăcina. De fiecare dată când îl cânt, simt că se întâmplă ceva esențial – o luptă între rigoare și fior”, subliniază violonistul.