Ziua Culturii Naționale este celebrată în fiecare an, din 2011, la 15 ianuarie.

Se împlinesc 176 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.

Născut la Ipotești (Botoșani), cel supranumit "Poetul nepereche" a fost și prozator, dramaturg și jurnalist, iar critica literară postumă l-a catalogat drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Având o bună educație filosofică, opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică - de la Heraclit la Platon, dar și de marile sisteme de gândire ale romantismului - de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant, precum și de cele ale lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel, notează Agerpres.

Membru activ al societății "Junimea", Mihai Eminescu a fost și unul dintre redactorii renumiți ai ziarului "Timpul". De asemenea, a publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar trei ani mai târziu a plecat să studieze la Viena. Cu toate că a trăit numai 39 de ani, în acest răstimp a lăsat posterității o creație literară foarte amplă - poezii, proză, dramaturgie -, dar și publicistică.

Manuscrisele lui Mihai Eminescu, adunate în 46 de volume, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în 25 ianuarie 1902.

Poetul a murit în 15 iunie 1889, la București, fiind ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.

Parlamentul a adoptat, la 16 noiembrie 2010, proiectul de lege prin care ziua de naștere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naționale, actul normativ întrunind 175 de voturi favorabile, unul împotrivă și două abțineri. În expunerea de motive a inițiatorilor se precizează că Ziua Culturii Naționale va fi "o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în genere, și a proiectelor culturale de interes național".

Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naționale și în Republica Moldova, în urma hotărârii autorităților de la Chișinău.

Mihai Eminescu (1850-1889)

Mihai a fost cel de-al şaptelea dintre cei 11 copii ai boierului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu.

Poetul a debutat literar în 1866, în revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan, care l-a convins să își schimbe numele în Eminescu, sub care a scris literatură şi a lucrat ca jurnalist.

În 1867, el s-a angajat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior devenind sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale.

Între 1869 şi 1872, Mihai Eminescu a studiat la facultăţile de Filosofie şi Drept din Viena, unde o va cunoaște pe Veronica Micle, mare lui dragoste.

Totodată, a început să colaboreze la publicaţia "Convorbiri literare".

Între anii 1872 şi 1874, Mihai Eminescu a studiat filosofia la Berlin, cu o bursă acordată de Cenaclul Junimea.

În toamna anului 1874, a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi.

Rămas fără slujbă, în 1975 a primit postul de corector şi redactor al Curierului de laşi, unde numeroase rubrici erau scrise de el fără semnătură. În tot acest timp, a frecventat cu regularitate şedinţele Junimii, unde l-a dus şi pe prietenul Ion Creangă.

În 1877, invitat să se alăture redacţiei ziarului "Timpul", Mihai Eminescu a plecat la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei.

În ianuarie 1883, poetul a fost spitalizat. Potrivit istoricului literar Nicolae Manolescu, Mihai Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna acelui an, a ajuns la un sanatoriu din Viena.

În primăvara anului următor, Mihai Eminescu s-a întors la Iaşi, dar avea să fie internat apoi în Spitalul "Sfântul Spiridon".

Mihai Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti.

Citește și: Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la Radio România