Premiul Nobel pentru Economie din 2025 le revine lui Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt.

Cei 3 experți sunt recompensați pentru explicarea creșterii economice bazate pe inovație.

"Laureații ne-au învățat că creșterea susținută nu poate fi considerată de la sine înțeleasă. Stagnarea economică, nu creșterea economică, a fost norma pentru cea mai mare parte a istoriei omenirii. Munca lor arată că trebuie să fim conștienți de și să contracarăm amenințările la adresa creșterii continue", a transmis Academia Suedeză în comunicatul oficial.

BREAKING NEWS
The Royal Swedish Academy of Sciences has decided to award the 2025 Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel to Joel Mokyr, Philippe Aghion and Peter Howitt “for having explained innovation-driven economic growth” with one half to Mokyr… pic.twitter.com/ZRKq0Nz4g7

— The Nobel Prize (@NobelPrize) October 13, 2025

Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde Premiul Băncii Centrale a Suediei pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel, pentru anul 2025, lui Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt, „pentru explicațiile privind creșterea economică determinată de inovație”, jumătate din premiu revenind lui Joel Mokyr „pentru identificarea condițiilor prealabile ale creșterii economice sustenabile prin progres tehnologic”, iar cealaltă jumătate fiind acordată în comun lui Philippe Aghion și Peter Howitt „pentru teoria creșterii economice sustenabile prin distrugere creatoare”.

Laureații au demonstrat cum tehnologia nouă poate susține creșterea economică pe termen lung.

În ultimele două secole, pentru prima dată în istorie, lumea a cunoscut o creștere economică susținută. Aceasta a scos din sărăcie un număr uriaș de oameni și a pus bazele prosperității de astăzi. Laureații din acest an ai premiului pentru științe economice, Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt, explică modul în care inovația generează impulsul pentru progresul continuu.

Tehnologia evoluează rapid și ne influențează pe toți, prin apariția constantă a unor produse și metode de producție noi care le înlocuiesc pe cele vechi. Acesta este fundamentul creșterii economice sustenabile, care conduce la un nivel de trai mai ridicat, o stare de sănătate mai bună și o calitate sporită a vieții pentru oamenii din întreaga lume.

Totuși, nu a fost întotdeauna așa. Dimpotrivă – stagnarea a fost norma de-a lungul celei mai mari părți a istoriei umanității. Deși au existat descoperiri importante, care uneori au dus la condiții de viață mai bune și venituri mai mari, creșterea economică se plafona întotdeauna în cele din urmă.

Joel Mokyr a utilizat surse istorice pentru a identifica motivele pentru care creșterea susținută a devenit noua normalitate. El a arătat că, pentru ca inovațiile să se succedă într-un proces autoregenerator, nu este suficient să știm că ceva funcționează – trebuie să avem și o explicație științifică a de ce funcționează. Acest lucru lipsea adesea înainte de Revoluția Industrială, ceea ce îngreuna construirea pe baza descoperirilor și invențiilor anterioare. Mokyr a subliniat, de asemenea, importanța unei societăți deschise la idei noi și favorabile schimbării.

Philippe Aghion și Peter Howitt au studiat, la rândul lor, mecanismele din spatele creșterii economice sustenabile. Într-un articol publicat în 1992, ei au construit un model matematic al așa-numitei „distrugeri creatoare”: atunci când un produs nou și mai bun intră pe piață, companiile care vindeau produsele vechi sunt afectate. Inovația aduce ceva nou – deci este creatoare – dar în același timp este și distructivă, deoarece firmele ale căror tehnologii devin depășite sunt eliminate din competiție.

În moduri diferite, laureații arată cum procesul de distrugere creatoare generează conflicte care trebuie gestionate constructiv. În absența acestui echilibru, inovația riscă să fie blocată de companiile consacrate și de grupurile de interese care se simt amenințate de schimbare.

În 2024, premiul a fost împărțit de Daron Acemoglu, Simon Johnson și James A. Robinson, care au studiat motivele pentru care unele țări sunt bogate, iar altele sărace, și au demonstrat că societățile mai libere și mai deschise au șanse mai mari de prosperitate.