Disfuncția erectilă poate fi un semnal timpuriu al unui infarct, accident vascular cerebral, diabet sau demență.

Consultați de BBC, cercetătorii spun că a venit timpul ca atât pacienții, cât și medicii să acorde mai multă atenție acestui avertisment.

Disfuncția erectilă poate fi descrisă ca o epidemie tăcută. Potrivit mai multor studii, afectează peste jumătate dintre bărbații adulți cu vârsta de peste 40 de ani. Cu toate acestea, puțini sunt dispuși să discute despre această problemă cu persoanele apropiate.

Atunci când subiectul este adus în discuție, este adesea tratat cu umor sau ironie, și nu ca un posibil semnal de avertizare privind apariția unor boli grave. Totuși, numeroase cercetări recente arată că penisul poate reflecta starea generală de sănătate a unui bărbat, iar disfuncția erectilă poate prevesti afecțiuni serioase, inclusiv diabet, infarct miocardic, accident vascular cerebral și demență.

Sexologul Emmanuele Jannini, de la Universitatea Tor Vergata din Roma, care a coordonat recent un volum științific dedicat acestui subiect, descrie disfuncția erectilă drept „canarul din mina de cărbune” - un semnal de alarmă timpuriu. Potrivit acestuia, o evaluare mai atentă a acestei probleme ar putea permite diagnosticarea unor amenințări serioase pentru sănătatea bărbaților înainte ca acestea să evolueze.

Însă reticența multor bărbați de a vorbi despre sănătatea lor sexuală îi privează de aceste oportunități valoroase de prevenție.

O problemă de circulație

La fel ca în cazul multor afecțiuni medicale, prevalența exactă a disfuncției erectile depinde de modul în care este definită și măsurată. Din acest motiv, studiile estimează că între 3% și 76,5% dintre bărbații adulți din întreaga lume se confruntă cu această problemă.

Una dintre cele mai ample cercetări, realizată pe aproximativ 1.200 de participanți, a arătat că 39% dintre bărbații de 40 de ani prezentau în mod regulat diferite grade de impotență, procentul crescând la 67% în rândul celor de 70 de ani.

Din multe puncte de vedere, disfuncția erectilă este o problemă a sistemului circulator.

În interiorul penisului se află două structuri spongioase numite corpi cavernoși. În mod normal acestea sunt relaxate. În timpul excitației, creierul transmite semnale care relaxează musculatura din jurul arterelor penisului, permițând pătrunderea unei cantități mari de sânge în aceste structuri.

Pe măsură ce corpii cavernoși se umplu, ei comprimă venele care drenează sângele din penis, menținând astfel erecția. Orice factor care reduce fluxul sanguin afectează capacitatea de a obține sau menține o erecție.

Problema poate avea și cauze psihologice. Stresul determină eliberarea hormonilor adrenalină și cortizol, care contractă vasele de sânge și împiedică rigidizarea corpilor cavernoși. În plus, stresul poate reduce producția de testosteron, diminuând dorința sexuală și excitația.

Din perspectivă evolutivă, acest mecanism avea un rol protector: în situații de pericol, organismul își conservă resursele pentru supraviețuire și nu pentru reproducere.

În lumea modernă însă, stresul este adesea generat de probleme care nu pun viața în pericol, iar acest mecanism poate fi activat mult mai frecvent decât este necesar.

Legătura cu bolile cardiovasculare și demența

În multe cazuri, disfuncția erectilă poate reflecta probleme de sănătate mult mai ample.

Una dintre cauzele frecvente este ateroscleroza - procesul prin care vasele de sânge se îngustează și își pierd elasticitatea, crescând riscul bolilor cardiovasculare. Deoarece arterele penisului sunt printre cele mai mici din organism, ele pot fi afectate înaintea altor vase de sânge, transformând disfuncția erectilă într-un semnal precoce al bolilor de inimă.

O analiză care a inclus datele a peste 154.000 de persoane a arătat că bărbații cu disfuncție erectilă au un risc cu 59% mai mare de a dezvolta boală coronariană și un risc cu 34% mai mare de accident vascular cerebral.

„O erecție bună este un indicator excelent al sănătății vasculare”, explică Michael Carroll, specialist în științe reproductive la Universitatea Metropolitană din Manchester.

Există și indicii că sănătatea sexuală poate fi legată de funcția cognitivă. Un studiu realizat în Taiwan a arătat că bărbații diagnosticați cu disfuncție erectilă aveau un risc cu 68% mai mare de a dezvolta demență în următorii șapte ani.

Explicația este simplă: la fel ca penisul, și creierul depinde de o circulație sanguină eficientă pentru a primi oxigen și nutrienți și pentru a elimina produșii reziduali.

Legătura strânsă cu diabetul

Monitorizarea disfuncției erectile este deosebit de importantă pentru persoanele cu risc de diabet.

Diabetul poate afecta atât sistemul circulator, cât și cel nervos. Nivelurile ridicate și repetate ale glicemiei determină acumularea glucozei pe proteinele din pereții vaselor de sânge, proces cunoscut sub numele de glicare. Vasele își pierd elasticitatea, iar fluxul sanguin este afectat.

„Legătura dintre diabet și disfuncția erectilă este foarte puternică”, afirmă cercetătorul Bogdan Vlacho, de la Institutul de Cercetare Sant Pau din Barcelona.

Potrivit acestuia, bărbații cu diabet de tip 2 au un risc de aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta disfuncție erectilă decât cei fără diabet.

Mai mult, persoanele care suferă atât de diabet, cât și de disfuncție erectilă sunt mai predispuse la neuropatie periferică - afectarea nervilor de la nivelul mâinilor și picioarelor. De asemenea, riscul de retinopatie diabetică, care poate duce la orbire, și de tulburări severe de vindecare a rănilor este semnificativ mai mare.

Cu toate acestea, evaluarea disfuncției erectile nu face parte, în mod obișnuit, din monitorizarea pacienților cu diabet.

Mulți bărbați evită să ceară ajutor

Un sondaj realizat în Regatul Unit de Fundația pentru Urologie a arătat că peste jumătate dintre bărbații care se confruntă cu disfuncție erectilă evită să solicite ajutor medical din cauza rușinii sau anxietății.

Mai mult, 20% dintre respondenți au declarat că ar prefera să renunțe la consumul de bere timp de o lună decât să consulte un specialist.

Experții avertizează însă că orice episod persistent de disfuncție erectilă ar trebui discutat cu un medic.

Pe lângă îmbunătățirea calității vieții și reducerea stresului asociat, consultul medical poate deschide o discuție importantă despre sănătatea generală și poate contribui la depistarea unor afecțiuni grave într-un stadiu timpuriu.

Tratament și prevenție

Disfuncția erectilă nu este o afecțiune fără soluții.

Medicamente precum sildenafilul (Viagra) acționează prin dilatarea vaselor de sânge ale penisului și îmbunătățirea fluxului sanguin. Unele studii observaționale sugerează că utilizarea acestor medicamente ar putea fi asociată și cu beneficii cardiovasculare, inclusiv un risc mai mic de insuficiență cardiacă, deși acest lucru nu a fost încă demonstrat definitiv prin studii clinice.

Există și cercetări care sugerează că aceste tratamente ar putea reduce riscul de boală Alzheimer, însă specialiștii subliniază că sunt necesare investigații suplimentare.

În orice caz, consultul medical permite identificarea factorilor de risc cardiovascular, precum hipertensiunea arterială, ateroscleroza, obezitatea sau diabetul. În multe situații, modificările stilului de viață - alimentație sănătoasă, activitate fizică regulată și controlul greutății corporale - pot avea efecte benefice atât asupra sănătății cardiovasculare, cât și asupra funcției erectile.

Un indiciu al evoluției umane

Dincolo de importanța sa medicală, Emmanuele Jannini consideră că disfuncția erectilă ridică și întrebări interesante despre evoluția umană.

Spre deosebire de majoritatea primatelor, inclusiv cimpanzeii, oamenii nu au un os penian numit baculum, care susține erecția. La alte specii, acest os contribuie la menținerea rigidității penisului, reducând dependența de fluxul sanguin.

Faptul că oamenii au pierdut acest os în cursul evoluției îi intrigă pe biologi. Jannini consideră că această schimbare ar fi putut permite femelelor să identifice mai ușor masculii cu cea mai bună stare de sănătate și cu cele mai mari șanse de a transmite gene favorabile urmașilor.

„Este foarte ciudat că am pierdut cel mai important os pentru reproducere, având în vedere cât de imprevizibilă poate fi reacția organismului”, spune cercetătorul. „Dar tocmai acest lucru face din erecție un biomarker aproape perfect pentru numeroase boli cronice.”