Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România anunță decesul lui Coman Șova, poet, dramaturg și gazetar, o personalitate marcantă a vieții literare și jurnalistice românești.

Născut la 18 octombrie 1933, el a făcut parte dintr-o generație de creatori care au modelat, cu discreție și rigoare, spațiul cultural românesc din a doua jumătate a secolului XX.

Parcursul profesional al lui Coman Șova a început în domeniul teatrului.

Între anii 1962 și 1965, Coman Șova a ocupat funcția de secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București. Debutul său dramaturgic a avut loc în 1965, în revista „Teatrul”, cu piesa „Iubesc pe al 7-lea. Comedie cu… Petrești”, montată ulterior pe mai multe scene din țară și bine primită de public.

După această etapă, Coman Șova s-a orientat spre presă, devenind una dintre figurile centrale ale revistei „Amfiteatru”, unde a fost secretar general de redacție între 1964 și 1972. A făcut parte din prima echipă redacțională, alături de Ion Băieșu, Fănuș Neagu și Ștefan Iureș. În această perioadă, a lucrat cot la cot cu nume importante ale literaturii române, precum Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Gabriel Dimisianu, Adrian Dohotaru, George Banu și Dinu Kivu. Tot atunci, a publicat mai multe piese de teatru, între care „Nopțile lui Argus”, „Ringul de dans” și „Un salt de panteră”, apărute în publicații de prestigiu ale vremii.

Activitatea sa jurnalistică a continuat la „România liberă”, unde a fost secretar general de redacție și ulterior comentator publicist, precum și redactor-șef adjunct la revista „Magazin”. De-a lungul anilor, a colaborat constant cu publicații culturale de prim rang, între care „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cronica” și „Tomis”.

În 1979, numele lui Coman Șova s-a legat și de cinematografie, prin scenariul filmului „Ora zero”, o producție bine primită atât de public, cât și de critică. Titlul și substanța filmului au fost inspirate din experiențele și întâlnirile sale din perioada în care a realizat „Cronica orei zero”, reflectând un univers uman intens și autentic.

Anii ’80 au marcat o revenire consistentă la poezie. Coman Șova a publicat volumele „Poeme” (1980), „Unul cu altul” (1983) și „Căderea fructului” (1989). În 1996, Editura „Eminescu” a reunit o mare parte din creația sa lirică în volumul antologic „Nevoia de alb”, prefațat de Nicolae Balotă. Cartea, structurată în patru cicluri și încheiată cu ampla construcție metaforică „Cercuri concentrice”, a confirmat profunzimea și coerența demersului său poetic.

Opera lui Coman Șova a depășit granițele României. În 2010, în Germania, a apărut volumul „Die Liebe ist mein Alltagskleid” („Dragostea este haina mea de toate zilele”), publicat la editura Neue Literatur, în traducerea prof. dr. Ioana Crăciun, reunind poezii reprezentative din creația sa.

Prin teatru, jurnalism, scenariu de film și poezie, Coman Șova a construit o operă discretă, dar solidă, caracterizată prin luciditate, sensibilitate și o profundă atenție față de condiția umană.