Protestele din Iran s-au intensificat dramatic în această săptămână, fiind alimentate în mare măsură de un apel lansat de prințul Reza Pahlavi, retransmis de canale de știri prin satelit în limba persană și de site-uri din afara țării, prin care manifestanții din întreaga țară erau îndemnați să iasă în stradă.

În vârstă de 65 de ani, moștenitorul tronului se află în exil în Statele Unite de aproape 50 de ani, amintește Euronews. Tatăl său, șahul Iranului, era atât de detestat, încât milioane de oameni au protestat în 1979, forțându-l să părăsească puterea.

Începuturile

Născut în 1960, Reza Pahlavi a venit pe lume într-un moment de mare importanță națională. Relatările vremii vorbesc despre mulțimi care au umplut străzile pe kilometri întregi, între spital și palatul regal, pentru a sărbători nașterea moștenitorului tronului Iranului.

Șahul Mohammad Reza Pahlavi avea în sfârșit un fiu care, potrivit Constituției, era eligibil să-i succeadă ca rege.

Anterior, el trecuse prin două căsnicii fără succes - prima cu prințesa Fawzia a Egiptului, a doua cu Soraya Esfandiary.

Deși o iubea profund pe Soraya, lipsa unui moștenitor a dus la despărțirea lor. Ulterior, s-a căsătorit cu Farah Diba, în speranța că aceasta îi va dărui un fiu care să moștenească tronul iranian.

Istoria și politica au luat însă o turnură neașteptată. În 1978, prințul moștenitor Reza a părăsit Iranul pentru a urma cursuri de pilotaj militar în Statele Unite. Un an mai târziu, tatăl său a fugit din Iran, pe fondul izbucnirii a ceea ce avea să fie cunoscut drept Revoluția Islamică.

La mai puțin de o lună după aceea, Revoluția Iraniană a învins, sistemul monarhic s-a prăbușit, iar șahul a murit în exil, la mai puțin de doi ani distanță.

Moartea șahului și jurământul lui Reza Pahlavi

Odată cu moartea șahului, responsabilitatea a trecut asupra fiului său cel mare. La împlinirea vârstei de 21 de ani, Reza Pahlavi, care fusese până atunci prinț moștenitor, și-a declarat „disponibilitatea de a-și asuma responsabilitățile și angajamentele ca rege legitim al Iranului”.

Având în vedere situația din țară, el a amânat depunerea jurământului constituțional până când „confirmarea divină va face condițiile posibile”. Cu toate acestea, a jurat „pe drapelul tricolor al Iranului și pe Coran” că va acționa întotdeauna ca „un factor de coeziune națională”.

Astfel a început un nou capitol din viața prințului aflat în exil - un capitol care continuă și astăzi, la mai bine de 45 de ani distanță.

Născut la 9 Aban 1339 (31 octombrie 1960), Reza Pahlavi a plecat în Texas la vârsta de 17 ani, cu puțin timp înainte de Revoluția Iraniană, pentru a urma pregătirea de pilot militar. A absolvit cursuri care îl calificau să piloteze avioane de vânătoare. După revoluție, a început să studieze științe politice la Universitatea din Massachusetts, dar a călătorit la Cairo când tatăl său s-a îmbolnăvit, pentru a fi alături de familie. Ulterior, a obținut diploma de licență prin corespondență de la Universitatea din California de Sud.

Într-un interviu ulterior, a declarat că, în timpul războiului Iran-Irak, motivat de ceea ce a numit „o datorie națională și patriotică”, a trimis o scrisoare, prin intermediul Ambasadei Elveției din Cairo, către Statul Major al Forțelor Armate Iraniene, oferindu-se să servească drept pilot de vânătoare. Scrisoarea nu a primit niciodată vreun răspuns.

Reza Pahlavi și rolul său ca figură majoră a opoziției

După moartea ultimului șah al Iranului, Reza Pahlavi a devenit cea mai proeminentă figură a opoziției monarhiste.

Ulterior, a declarat că a constituit un guvern în exil.

Deși prezența sa pe scena politică a fost limitată timp de mulți ani, Reza Pahlavi nu s-a retras niciodată complet din activitatea politică. În pofida apelurilor constante ale monarhiștilor pentru revenirea sa în Iran și restaurarea tronului, el a subliniat în mod repetat că nu urmărește neapărat reinstaurarea monarhiei.

Obiectivul său, a spus Reza Pahlavi, este înlăturarea regimului actual, urmată de organizarea unui referendum prin care iranienii să decidă liber asupra viitorului lor sistem politic. Această poziție a alienat atât monarhiștii tradiționali, cât și pe cei radicali și a dus la diviziuni în rândul susținătorilor săi.

Un simbol al erei regaliste și un „nu” status quo-ului

În ciuda acestor tensiuni, mai mulți factori i-au consolidat poziția în rândul unei populații în mare parte născute după perioada șahului.

Reza Pahlavi a devenit un simbol al ordinii politice de dinaintea Republicii Islamice și este larg recunoscut drept cel mai important opozant al regimului actual.

Eșecul sistemului de guvernare de a livra progres economic și social susținut, combinat cu narațiuni mediatice care evidențiază realizările percepute ale erei monarhice, a generat comparații între performanțele economice și statutul internațional al Iranului sub șah și sub Republica Islamică. Aceste comparații au dus, la rândul lor, la o percepție mai favorabilă asupra fiului fostului șah.

Vid de leadership în opoziție

În același timp, nicio altă persoană sau grupare din afara Iranului nu a reușit să se impună drept o alternativă credibilă.

Cea mai organizată grupare de opoziție din exil rămâne Organizația Mojahedin-e Khalq, care, din mai multe motive, a devenit ținta unei largi ostilități publice.

Gruparea promovează o ideologie religioasă, impune purtarea hijabului islamic pentru membrele sale și a colaborat cu Saddam Hussein în timpul agresiunii militare a Irakului împotriva Iranului - factori care i-au anulat legitimitatea în ochii populației largi.

Alte persoane și grupuri au apărut temporar și au influențat segmente ale societății, dar, per ansamblu, nu au reușit să obțină sprijin majoritar ca alternativă viabilă la sistemul Republicii Islamice. De exemplu, după mișcarea „Femeie, Viață, Libertate” din septembrie 2022, a fost creată o alianță pentru „Democrație și Libertate în Iran”, reunind figuri importante ale opoziției și diverse curente politice, inclusiv pe Reza Pahlavi. Coaliția s-a destrămat rapid din cauza disputelor interne.

În pofida acestor eșecuri, apelurile lui Reza Pahlavi la manifestații împotriva Republicii Islamice au fost întâmpinate cu un sprijin public semnificativ. Sloganurile auzite din interiorul Iranului au făcut adesea referire la susținerea revenirii sale în țară.

Ce spune Reza Pahlavi despre viitorul sistem politic al Iranului

Potrivit declarațiilor și mesajelor sale publice, Reza Pahlavi nu urmărește revenirea la o „monarhie absolută” sau la un sistem ereditar de putere. El pledează pentru o tranziție de la sistemul actual către ceea ce numește „un sistem de guvernare bazat pe popor și pe libera alegere a acestuia”.

Deși recunoaște că istoria familiei sale este strâns legată de monarhie, subliniază că personal nu își dorește puterea, o funcție politică oficială sau revendicarea unui titlu anume. Scopul său declarat este ca iranienii să poată decide liber natura viitoarei ordini politice.

El susține că orice sistem viitor trebuie să fie rezultatul unor alegeri libere, bazate pe voința și votul poporului, respectând drepturile omului și principiul separării religiei de politică.

În ceea ce privește procesul schimbării politice, Reza Pahlavi accentuează câteva principii-cheie: o tranziție pașnică, fără violență, inclusiv prin nesupunere civică; sprijinul pentru forțele armate, inclusiv armată și membrii de rând ai Gărzii Revoluționare, cărora le cere să se alăture poporului; și, în final, stabilirea formei viitorului sistem politic - fie monarhie parlamentară, fie republică - printr-un referendum liber. El afirmă, în mod repetat, că un sistem democratic secular este cel mai potrivit model politic pentru Iran.

Astăzi, în pofida opiniilor divergente privind viitorul sistem politic al Iranului, pare că mulți protestatari s-au coagulat în jurul lui Reza Pahlavi ca figură centrală a opoziției față de Republica Islamică, amânând decizia asupra formei de guvernare pentru perioada de după prăbușirea regimului actual.

Citește și: Zeci de arestări şi un poliţist rănit în manifestațiile împotriva poliției anti-imigrație din Minneapolis