Zeci de mii de cetățeni, mai ales etnici germani, dar şi români sau maghiari, au forţat prin orice mijloace ieşirea din Republica Socialistă România, între anii 1987 şi 1989, cu destinaţia Republica Federală Germania, arată datele făcute publice luni, 28 septembrie, de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

„Toamna anului 1989 ascundea o realitate pe care regimul Ceauşescu încerca cu disperare să o cenzureze: România socialistă se depopula continuu. (...) În ultimii 3 ani ai dictaturii Ceauşescu, 47.132 de solicitări noi au fost depuse oficial pentru plecarea definitivă în R.F. Germania.

Regimul a cedat parţial presiunilor (mai ales celor externe) şi a aprobat 35.486 de plecări, menţinând un ritm controlat de circa 12.000 de emigranţi anual (12.575 în 1987, 12.744 în 1988 şi 10.147 în primele 8 luni din 1989)”, a informat CNSAS pe pagina de Facebook.

Potrivit sursei citate, la 1 septembrie 1989 exista un stoc uriaş de 88.939 de cereri în curs de soluţionare, adică erau blocate, iar unele dosare trenau încă din 1975.

„Cea mai sigură metodă de evaziune (n.n. părăsirea ilegală a ţării, în jargonul Securităţii) a fost refuzul de întoarcere din călătorii sau tranzit. 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate în acest mod.

Vârful a fost atins în 1988 (2.822 de fugari), ceea ce a determinat regimul să blocheze aproape total vizele turistice. Astfel, în 1989 au fost aprobate doar 368 de vize turistice”, a precizat CNSAS.

„2.243 de persoane au trecut ilegal graniţa”

Conform Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cei care nu mai aveau răbdare sau nu aveau nicio şansă la paşaport au înfruntat direct fâşia sau Dunărea.

„2.243 de persoane au trecut ilegal graniţa, ajungând cu succes în Germania. Peste 75% au fost bărbaţi, iar jumătate tineri între 19 şi 30 de ani. Muncitorii calificaţi au format grosul fugarilor (peste 1.500). 484 de persoane au fost prinse în tentativa de trecere frauduloasă şi arestate de grăniceri”, a informat CNSAS.

Datele prezentate arată că epicentrul birocratic al emigraţiei a fost Sibiul, care deţinea recordul naţional la dosare blocate (28.658) şi aprobări oficiale (9.968).

Judeţul Timiş, în schimb, a fost zona curajului: a ocupat primul loc la fugi reuşite pe fâşie (1.138) şi la rămâneri din excursii (1.059), concentrând grosul evaziunilor pe la graniţa de vest, transmite Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

București, pe locul doi la refuzul de întoarcere din excursii

Bucureştiul s-a situat pe locul al doilea la refuzul de întoarcere din excursii (950), generând o migraţie pur urbană şi intelectuală.

Situaţia numerică arăta astfel:

* Cereri în curs de soluţionare (stoc istoric la 1 septembrie 1989): 88.939 persoane

* Solicitări oficiale noi (1987-1989): 47.132 persoane

* Aprobări oficiale de plecare definitivă: 35.486 persoane

* Evaziune ilegală / Refuz de întoarcere din excursii: 5.536 persoane

* Treceri frauduloase de frontieră reuşite (Frontierişti): 2.243 persoane

* Persoane prinse în tentativă de trecere frauduloasă: 484 persoane.

„Interesant este şi faptul că au existat şi întoarceri ilegale din R.F. Germania în România: 10 persoane (care, probabil, nu s-au putut adapta condiţiilor din lagărele pentru imigranţi). Un 'paradox' care trebuie, de asemenea, subliniat este acela că peste 1.248 de membri ai Partidului Comunist au profitat de paşapoartele primite pe criterii de loialitate şi au ales libertatea”, a menționat CNSAS.

Potrivit CNSAS, anul 1987 a fost marcat de un număr ridicat de solicitări noi (19.407) şi de 2.346 de persoane care nu s-au mai întors din excursii. Frontiera era trecută ilegal de 481 de persoane, în timp ce 114 erau prinse.

Anul 1988, vârful disperării sociale

Anul 1988 reprezintă vârful disperării sociale şi al evaziunii. S-a înregistrat cel mai mare număr de rămâneri ilegale în străinătate (2.822 persoane) şi o dublare a fugilor reuşite peste graniţă (1.088 persoane). Totodată, numărul celor prinşi pe fâşie s-a dublat faţă de 1987 (220 persoane).

Anul 1989 (ianuarie - septembrie): Regimul a înăsprit drastic acordarea vizelor turistice, fapt ce a dus la scăderea numărului rămânerilor din excursii la doar 368. În schimb, fuga prin fâşie a rămas la cote alarmante (674 reuşite şi 150 prinşi în doar 8 luni), în timp ce regimul a accelerat aprobările oficiale (10.147), posibil pentru a mai elibera din presiunea internă.

Etnicii germani (saşi şi şvabi) reprezintă nucleul dur al mişcării migratorii, precizează CNSAS. Aceştia domină cererile oficiale (76.138 în aşteptare), aprobările (28.466) şi rămânerile din excursii (2.917). De asemenea, au constituit majoritatea celor care au fugit ilegal prin fâşie (1.351 persoane).

Aparent, etnicii români aveau şanse mult mai mici la aprobări oficiale, astfel că aceştia au recurs masiv la metode radicale (7.216 solicitanţi în perioada 1987-1989, cu 5.148 aprobaţi şi 10.585 în aşteptare). Românii reprezintă peste 34% din totalul celor rămaşi ilegal din excursii (1.931 persoane) şi majoritatea absolută a celor prinşi de grăniceri pe fâşie (213 din 484 de persoane).

Etnicii maghiari înregistrează o prezenţă constantă în toate categoriile (ex: 1.906 cereri în aşteptare, 608 rămâneri în excursii şi 194 de fugi reuşite peste graniţă).

„Cetăţenii R.S.R. de alte etnii reprezintă un procent marginal (335 de persoane în evidenţele totale). Repartizarea pe gen şi vârstă arată că femeile deţin o uşoară majoritate (ex: 46.562 femei vs. 42.357 bărbaţi în dosarele în curs). Fenomenul emigraţionist a afectat extremele demografice.

Cei cu vârsta peste 50 de ani au primit cel mai uşor aprobarea pentru plecarea legală (10.811 aprobări din totalul de 35.486).

În acelaşi timp, segmentul tinerilor activi (19-30 de ani) reprezenta cea mai mare îngrijorare pentru regim, având cel mai mare blocaj în aşteptare (21.740 de cereri blocate). Copiii sub 14 ani au urmat strict dinamica familiilor (peste 18.000 în aşteptare)”, a adăugat CNSAS.

În ceea ce priveşte profesiile/ ocupaţiile celor care solicitau oficial emigrarea în R.F.G., CNSAS arată că:

* 11.455 de muncitori calificaţi au primit aprobarea pentru emigrarea legală în Germania federală. Aceştia proveneau din marile platforme industriale din Timişoara, Sibiu, Braşov sau Arad. Pierderea a peste 11.000 de meseriaşi cu experienţă în producţie a lăsat fabricile din aceste judeţe fără personal vital.

* Un număr impresionant de 459 de profesori au primit dreptul de a emigra definitiv. Această cifră indica o vulnerabilizare directă a sistemului de învăţământ, mai ales din zonele cu comunităţi germane.

* De asemenea, 238 de cadre medicale superioare au părăsit oficial R.S.R. în acest interval scurt. Plecarea lor adâncea criza din spitalele româneşti, care oricum sufereau din cauza lipsei de medicamente şi resurse.

''Aceste date oficiale demonstrează că în toamna lui 1989, cu doar câteva luni înainte de Revoluţie, societatea românească se afla într-o implozie demografică, profesională şi socială profundă, iar plecarea din Republica Socialistă România devenise ultima soluţie pentru o viaţă mai bună'', concluzionează CNSAS.

Citește și: CNSAS: Aproape 15.000 de angajați, în aparatul Securității din toamna anului 1988