Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a atras atenția, miercuri, 19 august, asupra „consecințelor” pe care actuala formă a proiectului Legii salarizării le are asupra statutului constituţional al autorităţii judecătoreşti, subliniind faptul că preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), aflat la vârful ierarhiei instanţelor judecătoreşti, ar fi poziţionat salarial sub un consilier prezidenţial.

Potrivit unui comunicat al Secţiei pentru judecători şi al reprezentanţilor societăţii civile din cadrul CSM, proiectul legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice continuă să fie menţinut în circuitul public şi să constituie baza unor demersuri pentru promovarea sa legislativă, inclusiv prin eventuala asumare a acestuia de către membri ai Parlamentului, în contextul în care procedura iniţială de elaborare a proiectului, de care nu poate fi disociat, a fost suspendată prin hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti.

Dincolo de acest aspect procedural, Consiliul Superior al Magistraturii susține că a atras deja atenţia atât Ministerului Justiţiei, cât şi preşedintelui României asupra deficienţelor de fond ale proiectului în ceea ce priveşte autoritatea judecătorească.

„Proiectul pune în discuţie însăşi poziţionarea constituţională a puterii judecătoreşti”

Secţia a menționat că modul în care este construită grila de salarizare nu reprezintă numai o problemă privind nivelul veniturilor judecătorilor şi procurorilor, iar, prin ierarhiile pe care le instituie, proiectul pune în discuţie însăşi poziţionarea constituţională a puterii judecătoreşti în raport cu celelalte puteri ale statului.

„Astfel, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aflat la vârful ierarhiei instanţelor judecătoreşti, este poziţionat salarial sub un consilier prezidenţial, sub liderii grupurilor parlamentare, sub vicepreşedinţii Camerelor Parlamentului, sub secretarii şi chestorii acestora, precum şi sub miniştri, secretarul general al Guvernului şi şeful Cancelariei prim-ministrului.

Potrivit coeficienţilor prevăzuţi de proiect, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îi este atribuit coeficientul 6,15, în timp ce consilierul prezidenţial, liderii grupurilor parlamentare şi vicepreşedinţii Camerelor Parlamentului beneficiază de coeficientul 6,50, secretarii şi chestorii Camerelor de coeficientul 6,45, miniştrii de coeficientul 6,50, iar secretarul general al Guvernului şi şeful Cancelariei prim-ministrului, de asemenea, de coeficientul 6,50”, precizează comunicatul citat, potrivit Agerpres.

„Dezechilibrul este vizibil şi la celelalte niveluri ale sistemului judiciar”

O asemenea ierarhizare, arată sursa citată, este cu atât mai greu de justificat cu cât, în numeroase dintre aceste situaţii funcţiile respective nu reprezintă nici măcar nivelul suprem al puterii sau autorităţii din care fac parte, în timp ce preşedintele Înaltei Curţi reprezintă funcţia de conducere situată la vârful sistemului instanţelor judecătoreşti.

„Dezechilibrul este vizibil şi la celelalte niveluri ale sistemului judiciar. Un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu vechime maximă are, potrivit proiectului, coeficientul 5,50, inferior celui stabilit pentru primarul general al Capitalei - 6,50 - şi celui aferent preşedintelui unui consiliu judeţean ori primarului unui municipiu reşedinţă de judeţ sau al unui sector al municipiului Bucureşti - 6,00.

În plus, un judecător cu grad de judecătorie şi o vechime între 15 şi 20 de ani este poziţionat, prin coeficientul de 4,22, sub primarul unei comune cu mai puţin de 10.000 de locuitori, pentru care proiectul stabileşte coeficientul 4,35”, arată Secţia pentru judecători şi reprezentanţii societăţii civile în comunicat.

La această poziţionare inferioară prin coeficienţi se adaugă faptul că magistratura se numără printre puţinele domenii în care remuneraţia nu este completată prin sporuri, sume forfetare ori alte facilităţi, astfel cum se întâmplă în alte sectoare bugetare, precum funcţii de demnitate publică sau administraţie publică, ceea ce accentuează diferenţele rezultate din grila propusă, explică sursa citată, exemplificând că, prin aplicarea doar a unuia dintre aceste sporuri (cel de 40% prevăzut la art. 16 alin. (5) din proiectul de lege), cei mai mulţi dintre funcţionarii publici din Ministerul Finanţelor şi entităţile teritoriale subordonate acestuia, precum şi multe alte funcţii publice din administraţia publică centrală şi locală vor beneficia de venituri salariale mult superioare celor prevăzute pentru magistraţi.

„Aceste exemple nu exprimă simple diferenţe salariale între diverse categorii de personal plătit din fonduri publice. Ele reflectă o opţiune de poziţionare instituţională, prin care autoritatea judecătorească este plasată, în mod evident, într-un plan inferior în raport cu numeroase funcţii aparţinând puterii executive, puterii legislative sau administraţiei publice locale.

O asemenea ierarhizare nu exprimă doar o opţiune bugetară. Ea transmite instituţional că puterea judecătorească ocupă o poziţie inferioară în arhitectura statului, deşi Constituţia României consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, iar independenţa justiţiei este garantată constituţional”, se mai spune în comunicat.

CSM: Salarizarea adevată a magistraților, una dintre garanţiile independenţei justiţiei

Sursa citată subliniază că salarizarea adecvată a magistraţilor nu constituie „un privilegiu profesional”, ci reprezintă „una dintre garanţiile statutului acestora şi, implicit, ale independenţei justiţiei”.

„Începând cu luna iulie 2025, statutul judecătorilor şi procurorilor a făcut obiectul unor intervenţii legislative succesive, însoţite de o amplă retorică publică ostilă magistraturii. Actualul proiect de salarizare riscă să reprezinte o nouă etapă a aceluiaşi proces de diminuare succesivă a garanţiilor statutare ale magistraţilor.

Pentru autoritatea judecătorească, salarizarea corespunzătoare constituie o limită dincolo de care este afectată însăşi substanţa statutului său de putere în stat. Independenţa justiţiei nu poate exista numai la nivel declarativ, în timp ce garanţiile necesare exercitării sale, inclusiv cele materiale, sunt diminuate succesiv, iar puterea judecătorească este plasată, prin lege, într-o poziţie vădit inferioară celorlalte componente fundamentale ale statului”, se menţionează în comunicat.

CSM, în exercitarea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, transmite că va utiliza „toate instrumentele instituţionale şi mijloacele legale” aflate la dispoziţia sa pentru apărarea statutului constituţional al judecătorilor şi procurorilor şi pentru menţinerea echilibrului dintre puterile statului, adăugând că respectarea independenţei justiţiei şi a statutului constituţional al autorităţii judecătoreşti nu reprezintă „opţiuni de oportunitate politică, ci exigenţe fundamentale ale statului de drept”.

„CSM solicită, în consecinţă, ca orice reglementare viitoare în materia salarizării să pornească de la respectarea efectivă a poziţiei constituţionale a autorităţii judecătoreşti în arhitectura statului, a echilibrului dintre puteri şi a garanţiilor necesare independenţei justiţiei”, mai arată comunicatul semnat de Secţia pentru judecători a CSM şi membrii aleşi, reprezentanţi ai societăţii civile.

Citește și: CSM: Peste 3.500 de judecători susțin că politicienii încearcă să subordoneze puterea judecătorească