Regimul sirian a colapsat, duminică dimineață, marcând sfârșitul celor 50 de ani de guvernare ai familiei Assad.

O ofensivă neașteptată a rebelilor a avansat rapid prin zonele controlate de guvern și a ajuns, în doar 10 zile, în capitala Damasc.

Potrivit Euronews, prăbușirea guvernului președintelui sirian Bashar al-Assad pune capăt, într-un mod dramatic, celor aproape 14 ani de luptă pentru a-și menține puterea într-o țară devastată de un război civil care a devenit câmp de bătălie pentru forțe regionale și internaționale.

Sfârșitul regimului contrastează puternic cu primele sale luni ca președinte al Siriei, în anul 2000, când mulți sperau că va fi un tânăr reformator după trei decenii de dictatură a tatălui său.

La doar 34 de ani, oftalmologul educat în Occident, Bashar avea un comportament calm, fiind un pasionat de tehnologie și calculatoare.

Însă, în martie 2011, când au izbucnit proteste împotriva regimului său, tânărul Assad a recurs la tactici dure, moștenite de la tatăl său, pentru a le reprima.

Pe măsură ce revolta a escaladat într-un război civil, dictatorul s-a bazat pe sprijinul militar al Iranului și Rusiei pentru a bombarda orașele controlate de opoziție. Organizațiile internaționale pentru drepturile omului au acuzat centrele de detenție controlate de guvernul sirian de tortură pe scară largă și execuții extrajudiciare.

Războiul sirian a făcut aproape 500.000 de victime și a forțat jumătate din populația țării de dinainte de război, de 23 de milioane, să-și părăsească locuințele. Milioane de sirieni s-au refugiat în țările vecine precum Iordania, Turcia, Irak și Liban, mulți continuându-și drumul spre Europa.

Fuga pune capăt unei dinastii familiale care a durat aproape 54 de ani. Absența unui succesor clar aruncă țara într-o incertitudine și mai mare.

Deși părea că Assad își consolida poziția, cu fronturi stabilizate și majoritatea teritoriului sirian recucerit de guvern, situația s-a schimbat rapid. O ofensivă surpriză a opoziției din nord-vestul Siriei, lansată la sfârșitul lunii noiembrie, a determinat prăbușirea rapidă a forțelor guvernamentale. Sprijinul aliaților lui Assad, precum Rusia și Iranul, a fost limitat, aceștia fiind implicați în alte conflicte, inclusiv în războiul din Ucraina și confruntările din Orientul Mijlociu.

Accederea la putere a fost pentru Bashar al-Assad o consecință a unui accident tragic. Fratele său mai mare, Basil, pregătit ca succesor, a murit într-un accident auto în 1994. Bashar, care lucra ca oftalmolog la Londra, a fost chemat acasă, instruit militar și promovat pentru a fi pregătit să preia conducerea.

În 2000, după moartea lui Hafez al-Assad, parlamentul sirian a modificat rapid constituția pentru a coborî vârsta minimă pentru funcția de președinte de la 40 la 34 de ani, facilitând alegerea lui Bashar.

Regimul său a început cu o deschidere limitată, cunoscută sub numele de Primăvara de la Damasc, dar represiunea politică și controlul strict al statului au revenit curând. Reformele economice inițiate de Assad au adus o scurtă perioadă de prosperitate, dar războiul civil a ruinat țara.

Pe plan internațional, alianțele Siriei cu Iranul, Hezbollah și alte grupuri militante au continuat, în timp ce relațiile cu Occidentul și vecinii arabi s-au deteriorat.

Cu Assad plecat și capitala Damasc sub controlul insurgenților, viitorul Siriei rămâne extrem de incert.