Munții Himalaya se apropie de un prag periculos. Ghețarii se topesc mai repede, lacurile glaciare devin tot mai instabile, iar deficitul de monitorizare a regiunii se adâncește, potrivit unui nou studiu.

Concluziile sunt publicate după inundațiile devastatoare din Nepal și Tibet, care au ucis peste 1.300 de persoane și au provocat distrugeri pe scară largă, evidențiind riscurile tot mai mari generate de transformarea rapidă a mediului himalayan, notează BBC.

Ghețarii din Himalaya pierd acum masă într-un ritm cu 65% mai rapid decât în urmă cu un deceniu, arată raportul companiei internaționale de consultanță Systemiq, realizat împreună cu Integrated Mountain Initiative și cu contribuții tehnice din partea Centrului Internațional pentru Dezvoltare Montană Integrată (ICIMOD) și a Institutului Național GB Pant pentru Mediul Himalayan.

Cu toate acestea, doar aproximativ 21 dintre cei circa 40.000 de ghețari din regiunea Himalaya–Karakoram sunt monitorizați în detaliu și în mod constant, potrivit raportului.

Acest deficit de monitorizare este important deoarece peisajul se schimbă rapid.

Pe măsură ce ghețarii se retrag, pot lăsa în urmă lacuri în expansiune, reținute de acumulări instabile de roci și gheață.

În același timp, încălzirea destabilizează permafrostul (solul permanent înghețat, care se poate dezgheța odată cu creșterea temperaturilor) și versanții de la altitudini mari, sporind posibilitatea producerii unor dezastre în cascadă, arată raportul.

India are deja dovezi ale amplorii riscului.

Aproximativ 18% din teritoriul indian se află în regiunea himalayană, însă aici se produc circa 35% dintre dezastre, potrivit documentului.

Guvernul a informat Parlamentul, în iulie, că 56 de lacuri glaciare au fost încadrate în categoria de „risc foarte ridicat”, în urma unei evaluări științifice realizate în 2025 asupra a 189 de lacuri cu risc ridicat din regiunea himalayană a Indiei. Comisia Centrală pentru Apă monitorizează 2.485 de lacuri glaciare cu suprafețe mai mari de zece hectare din bazinele hidrografice himalayene ale țării, a precizat guvernul.

În Himalaya s-au produs deja dezastre care arată ce se poate întâmpla atunci când lacurile glaciare își rup barajele naturale.

În 2023, o viitură provocată de golirea bruscă a unui lac glaciar din Sikkim a ucis cel puțin 70 de persoane și a provocat pagube importante drumurilor, podurilor și amenajărilor hidroenergetice. În 2021, un dezastru similar din Uttarakhand a provocat moartea a peste 200 de persoane, după ce o viitură puternică a străbătut văile Rishiganga și Dhauliganga.

Pericolul nu se limitează însă la inundații spectaculoase.

Himalaya reprezintă un vast sistem natural de apă, care alimentează râuri de care depind sute de milioane de oameni din Asia de Sud. Potrivit ICIMOD, în majoritatea bazinelor hidrografice din regiunea Hindu Kush–Himalaya, volumul apei provenite din topirea ghețarilor ar urma să atingă un maxim în jurul mijlocului secolului. După acest moment, aportul va începe să scadă, pe măsură ce ghețarii își pierd masa.

Noul studiu atribuie acestei dependențe o valoare economică deosebit de mare.

Potrivit estimărilor sale, apa din Himalaya susține aproximativ 20% din PIB-ul Indiei, fiind esențială pentru culturile de grâu, orez și ceai, producția de energie hidroelectrică și activitățile economice asociate pelerinajelor. Statele montane beneficiază însă de doar aproximativ 5% din această valoare.

„Himalaya reprezintă al treilea pol”, a declarat economistul Nicholas Stern, președintele Institutului de Cercetare Grantham pentru Schimbări Climatice și Mediu din cadrul London School of Economics. „Spre deosebire de Arctica sau Antarctica, acest pol are sute de milioane de oameni care trăiesc la poalele sale.”

„Aceasta este infrastructură națională și internațională”, a spus el, avertizând că sistemul ecologic care o susține „se apropie de un punct critic”.

Nu toți factorii care determină pierderea ghețarilor se află în afara controlului regiunii.

Studiul Systemiq estimează că aproximativ o treime din topirea ghețarilor himalayeni este provocată de carbonul negru, provenit în mare parte de la cuptoarele de cărămidă din zonele de câmpie. Funinginea depusă pe zăpadă și gheață absoarbe mai multă lumină solară și accelerează topirea.

Spre deosebire de emisiile globale de gaze cu efect de seră, poluarea cu carbon negru poate fi combătută direct de India și de țările vecine, susține raportul.

„Himalaya se apropie de un punct critic, iar viețile și mijloacele de trai a milioane de oameni sunt în joc”, a declarat Arushi Chopra, directoare în cadrul Systemiq și autoarea principală a studiului. „Ghețarii se topesc mai repede decât în urmă cu un deceniu.”

Raportul propune zece direcții prioritare de schimbare, de la reducerea emisiilor de carbon negru și extinderea monitorizării ghețarilor până la îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie în caz de dezastre și modificarea modului în care este dezvoltat turismul montan.

Una dintre priorități este consolidarea pregătirii pentru dezastre, prin stabilirea în avans, de către guverne, a măsurilor care trebuie luate atunci când apar pericole: de la evacuare până la protejarea infrastructurii vulnerabile.

O altă prioritate este regândirea turismului. Regiunea himalayană a Indiei înregistrează aproximativ 400 de milioane de vizite turistice anual, potrivit raportului. Cercetătorii susțin că obiectivul ar trebui să se schimbe: de la maximizarea numărului de vizitatori la generarea unor beneficii economice care să rămână în comunități și să fie reinvestite local.

Pema Gyamtsho, directorul general al ICIMOD, a declarat că riscurile devin tot mai complexe.

„Ghețarii se retrag, permafrostul și versanții de la altitudini mari devin tot mai instabili, iar comunitățile și infrastructura din aval se confruntă cu riscuri crescânde generate de fenomene periculoase complexe, care se pot declanșa în cascadă”, a spus el.

Aceste riscuri nu se opresc la frontierele care traversează Himalaya. Asemenea pericole, a subliniat Pema Gyamtsho, „nu respectă granițele naționale și nicio țară nu le poate gestiona singură”.

Prin urmare, monitorizarea transfrontalieră, schimbul de informații despre riscuri, sistemele comune de avertizare timpurie și investițiile coordonate în reziliență devin tot mai urgente. Miza este atât salvarea de vieți, cât și protejarea mijloacelor de trai și a economiilor sutelor de milioane de oameni care depind de munți.

Citește și: 274 de alpinişti au escaladat Everestul pe ruta din Nepal într-o singură zi