Guvernul Japoniei a majorat taxele pentru cetățenii străini care doresc să locuiască în țară, costul obținerii rezidenței permanente crescând de 20 de ori, la 200.000 de yeni (1.270 de dolari).

Persoanele care solicită rezidență permanentă trebuie să îndeplinească și noi condiții privind veniturile, pensia și cunoașterea limbii japoneze, notează BBC.

La începutul acestei săptămâni, în fața birourilor de imigrare s-au format cozi lungi, solicitanții încercând să depună cererile înainte de majorarea taxelor. Principalul birou de imigrare din Tokyo a raportat timpi de așteptare de peste șapte ore.

Creșterile fac parte dintr-o serie de schimbări ale politicii de imigrare introduse sub conducerea premierului Sanae Takaichi, cu scopul de a gestiona creșterea rapidă a numărului de rezidenți străini.

În iulie, Japonia a majorat de cinci ori taxele pentru vize aplicate tuturor cetățenilor străini, prima astfel de creștere din ultimii 50 de ani. Autoritățile au declarat că măsura urmărea să „reflecte inflația și fluctuațiile cursurilor de schimb”.

Deși imigrația rămâne un subiect sensibil politic, iar regulile sunt restrictive în Japonia, populația îmbătrânită a țării depinde tot mai mult de lucrătorii străini pentru a acoperi deficitul de forță de muncă.

Numărul rezidenților străini din Japonia a depășit 4,12 milioane la sfârșitul anului 2025, înregistrând o creștere record de 9,5% față de anul precedent. Această evoluție a alimentat însă îngrijorările privind imigrația și schimbările sociale.

Takaichi a făcut din gestionarea imigrației una dintre principalele sale priorități de când a preluat funcția, în octombrie anul trecut.

Într-o postare pe X, publicată cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a majorărilor, Takaichi a scris că guvernul său recunoaște că „unii cetățeni ar putea resimți îngrijorare sau un sentiment de nedreptate”, pe măsură ce numărul rezidenților străini crește.

„Pentru a răspunde acestor preocupări, guvernul lucrează pentru a se asigura că politicile sale privind cetățenii străini sunt bine organizate și că atât cetățenii japonezi, cât și rezidenții străini pot trăi în siguranță”, a scris ea.

Înainte de majorări, străinii fără statut de rezident permanent plăteau 6.000 de yeni de fiecare dată când solicitau schimbarea statutului de rezidență sau prelungirea perioadei de ședere.

De la 1 octombrie, taxa variază în funcție de durata șederii solicitate: de la 10.000 de yeni pentru cel mult trei luni, până la 75.000 de yeni pentru cinci ani sau mai mult.

Solicitanții care se confruntă cu dificultăți financiare sau cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat vor beneficia de reduceri.

Persoanele care doresc rezidență permanentă trebuie acum să aibă și un venit stabil, cel puțin egal cu media din Japonia. Cele mai recente date, publicate în iulie, indică un venit mediu anual pe gospodărie de 5,75 milioane de yeni în 2024.

Micaiah Michaela-Spence, care locuiește și lucrează în Tokyo de zece ani, nu a reușit să adune documentele necesare pentru a depune cererea de rezidență permanentă înainte de majorarea taxei. Bărbatul de 37 de ani intenționează în continuare să solicite acest statut, dar pune sub semnul întrebării noile măsuri destinate rezidenților străini.

„Prima mea reacție a fost că străinii sunt tratați puțin prea mult în funcție de ce le convine autorităților. Ni se cere să câștigăm mai mult decât japonezul obișnuit și să plătim o taxă semnificativ mai mare, doar pentru a putea lucra în Japonia și a contribui prin taxe”, a declarat el pentru BBC.

„Există deja o barieră lingvistică și culturală importantă, care îi împiedică pe unii oameni talentați să vină aici. Pur și simplu, nu mi se pare un plan gândit pe termen lung.”

Din aprilie anul viitor, solicitanții rezidenței permanente vor trebui să îndeplinească cerințe și mai stricte, inclusiv cunoașterea limbii japoneze la un nivel de bază. Potrivit presei locale, această perspectivă a dus la o creștere puternică a înscrierilor la școlile de limba japoneză și a numărului de persoane care se înregistrează pentru Testul de competență în limba japoneză.

De asemenea, pensia estimată a solicitanților trebuie să fie echivalentă cu cea a unei persoane care a contribuit timp de 30 de ani la sistemul de pensii al angajaților. Dacă pensia estimată este sub acest nivel, poate fi luată în considerare valoarea activelor financiare deținute.

Citește și: Ultimele trupe americane și britanice au părăsit Irakul