În zorii zilei de 24 august 2016, Giorgio Cortellesi înainta cu greu prin praful și întunericul din Amatrice, temându-se că fiii săi muriseră, îngropați sub tone de moloz.

Cei doi băieți ai săi își petreceau noaptea la bunici, când un cutremur a distrus o mare parte din localitatea situată pe dealurile din centrul Italiei.

Venit în grabă dintr-un cătun învecinat, Cortellesi a găsit străzile în ruină și a auzit strigăte înfundate venind din locuințele prăbușite. Apoi a recunoscut vocea unuia dintre fiii săi, care cerea ajutor.

„Nu credeam că îi voi găsi în viață, dar când i-am auzit vocea, a fost ca și cum aș fi început să respir din nou”, a povestit Cortellesi pentru Reuters.

El și-a promis că, dacă băieții săi vor supraviețui, va contribui la reconstruirea orașului Amatrice, cel mai grav afectat de dezastru. Dintre cele 303 persoane care și-au pierdut viața, 237 au murit în această localitate.

Ales primar în 2021, Cortellesi încearcă să-și respecte promisiunea, însă misiunea este dificilă.

Viața, pusă în așteptare

Cutremurul cu magnitudinea 6,2 și replicile sale au distrus o mare parte a centrului istoric din Amatrice și numeroase zone învecinate, lăsând fără adăpost câteva mii de oameni.

Statul a promis că va suporta cea mai mare parte a costurilor reconstrucției. Până acum, au fost aprobate proiecte publice și private în valoare de 22,7 miliarde de euro în întreaga regiune afectată, dintre care aproximativ 10 miliarde de euro au fost plătite.

În Amatrice, 38% dintre proprietățile avariate au fost refăcute, iar ritmul lucrărilor a crescut considerabil în ultimele 12 luni. Macaralele sunt prezente în tot orașul, iar printre ruine au apărut grupuri de locuințe noi.

Cu toate acestea, puține dintre clădirile distruse în 2016 au fost reconstruite. O mare parte a centrului istoric rămâne izolată în spatele unor bariere, iar două turnuri care au supraviețuit cutremurului domină peisajul devastat.

Aproximativ 1.000 de persoane, reprezentând aproape 60% din populație, locuiesc încă în adăposturi prefabricate de mici dimensiuni. În fiecare an, câteva familii pleacă în căutarea unui viitor mai bun în altă parte.

„După zece ani, mulți oameni și-au pierdut încrederea”, a spus Cortellesi. „Trebuie să continuăm să-i încurajăm, dar nu putem face mai mult decât facem deja.”

Un drum lung spre normalitate

La fel ca în cazul altor cutremure majore din Italia, precum cel din L’Aquila din 2009, reconstrucția orașului Amatrice a fost încetinită de birocrație, dispute juridice și schimbări de priorități.

Pandemia de COVID-19 a perturbat lucrările, iar programul generos de renovare „Superbonus”, conceput pentru relansarea economiei afectate de criza sanitară, a dus la creșterea prețurilor materialelor de construcție și a atras forța de muncă spre proiecte mai profitabile din alte regiuni ale Italiei.

„Superbonusul a provocat o oprire aproape totală, care a durat doi ani. A fost un dezastru”, a afirmat Cortellesi.

Reconstruirea cartierelor medievale, cu clădiri foarte apropiate unele de altele, a fost complicată de numărul mare de proprietari, disputele privind moștenirile și revendicările imobiliare nerezolvate. În aceste condiții, fiecare solicitare de autorizare a devenit un adevărat câmp minat juridic.

Oficialii susțin că temerile privind implicarea mafiei în atribuirea contractelor de milioane de euro au determinat verificări suplimentare, care au blocat unele proiecte timp de mai mulți ani.

Pentru unii supraviețuitori, însă, ritmul lent al reconstrucției reprezintă doar o parte a unei lupte mult mai profunde pentru a rămâne în oraș.

Daniele Bonanni și-a pierdut mama, sora și nepotul în cutremur. Din familie au supraviețuit doar el, nepoata sa și fiica acesteia. Bucătar apreciat, Bonanni ar fi putut pleca cu ușurință, dar a ales să rămână.

„Mi s-a părut greșit să abandonez locul în care am crescut și în care familia mea și-a construit viața”, a spus el, adăugând: „Poate că a fost o greșeală. Nici astăzi nu pot spune cu certitudine.”

Timp de mulți ani, urmașii familiilor din Amatrice reveneau în fiecare august în casele moștenite de la părinți și bunici, însă multe dintre aceste proprietăți au fost distruse.

„Înainte, oamenii veneau pentru întreaga vară. Acum vin doar să ia prânzul”, a spus Bonanni, care conduce un restaurant într-un spațiu gastronomic amenajat pentru bucătarii care și-au pierdut afacerile.

„Dacă provoci o ruptură între generații de zece sau 15 ani, legătura dispare”, a adăugat el.

O capcană financiară

Puțini oameni ilustrează mai bine frustrările provocate de reconstrucție decât Alfredo și Elisabetta Perilli, frate și soră.

Cei doi și-au pierdut numeroase rude, precum și locuințele din centrul orașului Amatrice. Alfredo trebuie să plătească în continuare creditul pentru vechea sa casă, ceea ce îl ține captiv din punct de vedere financiar.

„Clădirea nu mai există, dar banca își cere banii în fiecare lună”, a spus el.

Familia Perilli și-a pierdut și restaurantul, și hotelul. Terenul pe care se aflau acestea este folosit acum drept cale temporară de acces pentru reconstruirea unui spital. Lucrările ar fi trebuit să fie finalizate în 2022.

Până când nu își recuperează terenul, cei doi nu pot depune spre aprobare planurile de reconstrucție.

„Dacă vor continua mult timp în acest ritm, nu voi mai avea puterea să încep reconstrucția”, a spus Elisabetta.

Întârzierile l-au determinat pe Cortellesi să se întrebe dacă unele dintre deciziile luate după cutremur au fost corecte, inclusiv alegerea de a reconstrui o mare parte a orașului pe amplasamentul inițial și, în linii mari, după vechea sa înfățișare.

„Ceea ce vom avea va fi o copie”, a spus el, recunoscând că o mare parte din zidăria medievală a dispărut.

„Personal, aș fi reproiectat orașul într-un stil modern. După ce totul a fost șters, cred că s-ar fi putut crea ceva nou, dar acum este prea târziu să ne mai întoarcem”, a conchis edilul.

Citește și: Zeci de victime după cutremurul de 7,7 grade din Indonezia