România va trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă, 30 martie, spre duminică, 31 martie, când ora 3.00 va deveni ora 04.00. Ulterior, trecerea la ora de iarnă se va face la data de 27 octombrie, în ultima zi de duminică a celei de-a doua luni de toamnă.

Ora oficială de vară, ora Europei Orientale, a fost introdusă în România pentru prima dată în anul 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). În perioada 1941 - 1979 nu a mai fost folosită ora de vară.

România a semnat Convenţia fusurilor orare în anul 1979, iar în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 referitoare la stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, s-a stabilit că în cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00.

Alte țări care trec la ora de vară

Aproape toate țările de pe continentul european trec la ora de vară, cu unele excepții. Totuși, schimbarea orei nu este simultană în toate statele, din cauza diferenţei de fus orar, potrivit Agerpres.

Pentru prima dată, ora de vară a fost aplicată în timpul Primului Război Mondial, în anul 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au făcut această schimbare au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie - 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai - 16 octombrie).

Ulterior, au trecut la ora de vară și țări precum Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia și Turcia.

Ora de vară a fost introdusă, pe 31 martie 1918, şi în Statele Unite ale Americii. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

Legislativul american a impus respectarea orei de vară în SUA, la data de 13 aprilie 1966, începând din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.

Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele american Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care cerea conservarea energiei şi respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă cuprinsă între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.

Țările care nu dau ceasurile înainte

Printre țările care nu trec la ora de vară se numără: Islanda, Georgia, Belarus, Azerbaidjan, Turcia şi Rusia. Unele dintre acestea au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară. Ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.

Trecerea la ora de vară a fost menționată într-o satiră, în anul 1784, de către omul de știință, scriitorul şi omul de afaceri american Benjamin Franklin. El a sugerat că în acest fel s-ar face o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a soarelui.

Totuși, ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomolog care a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele şi care a venit cu această sugestie în anul 1895.

Citește și: Cea mai caldă zi de martie din România, înregistrată în 1952