Orașul elvețian Basel intră în atmosferă de sărbătoare, pregătindu-se să găzduiască Eurovision Song Contest.

Au trecut 36 de ani de când Țara Cantoanelor a fost ultima dată scena concursului, după victoria reușită de canadianca Celine Dion, iar așteptarea de a desfășura celebrul covor turcoaz al Eurovisionului a fost lungă, comentează BBC.

Elveția a găzduit prima ediție a concursului, la Lugano, în 1956.

După triumful lui Celine Dion la Dublin, rezultatele au fost inconstante. Între 2007–2010 și 2015–2018, țara nu a reușit nici măcar să se califice în finală. Cântărețul elvețian Nemo a schimbat cursul istoriei anul trecut, câștigând concursul cu piesa "The Code".

Poate tocmai de aceea, Basel vrea ca ediția din acest an să fie memorabilă din toate punctele de vedere.

Covorul turcoaz va avea o lungime record – 1,3 km – și va porni de la primăria orașului, traversând Rinul până în Eurovision Village.

Președintele guvernului local, Conradin Cramer, spune că orașul cu 175.000 de locuitori este gazda ideală pentru cele circa 500.000 de vizitatori așteptați. Datorită poziției sale la granița cu Franța și Germania, Basel este „inima Europei”, afirmă el. În plus, are o tradiție umanistă: în Evul Mediu, când alte orașe persecutau gânditorii liberi, Basel îi primea.

„Basel și Eurovisionul sunt un cuplu perfect”, consideră Conradin Cramer. „Un oraș tolerant și un eveniment care promovează diversitatea și incluziunea”, adaugă el.

Măsuri de siguranță

Concursul de anul trecut, desfășurat la Malmö, a fost marcat de proteste ale susținătorilor cauzei palestiniene, iar proteste similare sunt așteptate și în Basel, în contextul în care războiul din Fâșia Gaza continuă.

Poliția nu a publicat încă un plan complet, dar a anunțat că va asigura dreptul la exprimare, atâta timp cât nu e pusă în pericol siguranța publică. Pentru evenimentul muzical vor fi mobilizați 1.300 de polițiști.

Basel a implementat o strategie de securitate inovatoare: echipe mobile de conștientizare (vizibile prin jachetele roz), refugii sigure pentru victimele violenței sau ale hărțuirii și o linie telefonică non-stop. Scopul este prevenirea agresiunilor sexuale, a violenței și a comportamentelor rasiste sau ostile. Aceste măsuri oferă o alternativă pentru cei care nu vor să meargă direct la poliție, potrivit BBC.

Un oraș întreg implicat

Pe străzile orașului flutură steaguri de bun venit, iar biletele s-au epuizat în doar câteva minute. Dar organizatorii promit că va exista „ceva pentru toată lumea”, chiar și pentru cei fără bilet – concerte, expoziții și proiecte artistice în tot orașul.

Basel are 40 de muzee și galerii în doar 37 km² – o densitate record în Europa.

Expoziția vedetă este la Fundația Beyeler, cu lucrări semnate Andy Warhol, Mark Rothko, Kandinsky și Picasso.

În cadrul Muzeului de Istorie Naturală, se desfășoară o expoziție dedicată spiritului Eurovision.

În întreaga Elveție, s-au organizat concursuri pentru trupele școlare, iar cele mai bune 4 vor cânta pe scena din Basel.

Controverse și poziționări

Alegerea Baselului ca gazdă a fost confirmată abia la final de august 2024, ceea ce a lăsat doar șapte luni pentru pregătiri. Ulterior, grupuri creștin-evanghelice au inițiat un referendum pentru a interzice finanțarea publică a evenimentului, invocând că Eurovision „subminează valorile tradiționale ale familiei” și promovează „satanismul și ocultismul”.

Pe 24 noiembrie, însă, alegătorii au aprobat cu 66,6% bugetul de aproape 40 de milioane de dolari alocat evenimentului.

Conradin Cramer consideră că votul clar arată dorința orașului de a găzdui Eurovisionul: „Asta e Elveția – referendumul e normal, dar rezultatul spune totul.”

El subliniază că, în contextul dezbaterilor globale despre incluziune, mesajul principal al Baselului este clar: toți sunt bineveniți!

Restricții pentru simbolurile afișate pe scenă

Totuși, regulile oficiale ale organizatorilor (EBU) nu permit decât arborarea drapelelor naționale pe scenă și în culise.

Steagurile minorităților sexuale sunt interzise în aceste spații, deși publicul din sală le poate aduce. Anul trecut, Nemo a fluturat un steag non-binar pe scenă, dar a mărturisit că l-a „strecurat” ilegal.

Grupul elvețian Pink Cross a criticat decizia EBU: „Este o palmă peste față pentru comunitatea LGBTIQ. Într-un moment în care minoritățile sexuale sunt tot mai atacate, e un mesaj greșit.”

EBU susține că regulile asigură claritate și echilibru: „Eurovision nu are nevoie de un steag pentru a-și arăta sprijinul față de comunitatea LGBTQ+.”

Conradin Cramer crede, însă, că Basel trebuie să-și asume o poziție fermă, chiar dacă EBU nu o face: „Acestea sunt valorile noastre europene – deschidere, acceptare, respect. Cine ești tu nu contează: tânăr sau bătrân, heterosexual, gay, femeie, bărbat sau non-binar – toți sunt bineveniți. Asta e Europa.”

Transport de nota 10 și karaoke

Fiind în Elveția, transportul este la superlativ.

Sute de trenuri suplimentare, tramvaie non-stop și, pentru fanii adevărați, un tramvai karaoke care parcurge orașul timp de 90 de minute, în timp ce pasagerii cântă din toți rărunchii.

Citește și: Cea-a de-a 3-a ediție a concursului "Vocea de Radio" și-a stabilit finaliștii