Printre cheile adânci ale râurilor și versanții acoperiți de păduri din Transilvania - tărâm al lupilor, urșilor și legendelor despre vampiri - începe să se trezească un spirit întunecat și distructiv, notează Politico într-un reportaj.

În 1918, România modernă a fost întemeiată când Transilvania a intrat într-o uniune formală cu restul țării, în cadrul unei adunări ținute în cetatea fortificată Alba Iulia, un vechi oraș roman care astăzi este centrul ceremoniilor de unificare națională ce au loc în fiecare decembrie.

Istoria tulburată a țării de atunci a fost marcată de regimuri dictatoriale brutale, mai întâi fasciste, apoi o teroare totalitară exercitată de poliția secretă, Securitatea, în timpul dictaturii comuniste de 24 de ani a lui Nicolae Ceaușescu.

O revoluție violentă în 1989 a captat atenția lumii întregi, când dictatorul și soția sa, Elena, au fost împușcați, moment ce a devenit simbolic pentru sfârșitul Războiului Rece.

Dar 36 de ani mai târziu, democrația din România este în mari dificultăți, pe fondul unei crize a costului vieții, cu o inflație de aproape 5%.

La alegerile prezidențiale extrem de importante de duminică, mulți dintre locuitorii mândri ai județului Alba vor să dărâme din nou sistemul politic, pe care îl cred corupt din temelii.

Favoritul, câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale de acum două săptămâni, este George Simion, în vârstă de 38 de ani, un lider radical de extremă dreapta.

„Îi spunem caracatița mare, fiindcă are tentacule peste tot - doar cei de sus au de câștigat,” spune Dragoș, care s-a născut cu câteva luni înainte de Revoluție și acum este șofer de taxi. "Democrația a fost doar un nume. Trăim tot în comunism - în toate felurile posibile", a adăugat el.

Această atitudine este frecvent întâlnită. Localnicii devin furioși vorbind despre cum politicienii și-au trădat țara. Se tem și îi disprețuiesc pe oficialii partidelor vechi, care controlează numirile în instituții locale și afaceri — uneori favorizând rude sau prieteni pentru cele mai bune posturi.

Politicienii „anti-sistem”

Alegerile de duminică reflectă perfect criza de încredere care a cuprins sistemul politic al României: pentru prima dată din 1989, niciunul dintre candidații la președinție nu provine din partidele tradiționale care au guvernat, mai mult sau mai puțin continuu, de la Revoluție încoace.

Ambii candidați se declară politicieni „anti-sistem”, hotărâți să lupte cu corupția de sus în jos.

Însă asemănările se opresc aici. Campania a fost intensă și a împărțit deja țara în două. Cursa e strânsă. Acuzațiile de campanie incorectă au apărut de ambele părți, înainte chiar ca rezultatul să fie cunoscut.

Favoritul, George Simion, este un naționalist mândru și agresiv, care a vorbit despre reunirea României cu Moldova vecină, imită în mod deliberat stilul lui Donald Trump (purtând chiar și o șapcă roșie MAGA) și promite să pedepsească corupții care, în opinia lui, le-au furat românilor drepturile democratice. De asemenea, a lansat amenințări la adresa unor jurnaliști critici.

Rivalul său, Nicușor Dan, este primarul independent, moderat și bine crescut al Bucureștiului, capitala aflată la 350 km de peisajele gotice ale Albei, în câmpia domoală a sudului României.

Este o confruntare între moderație și populism, care se aude în ecoul luptelor politice din Europa și dincolo de ea — de la America la Germania, Franța, Olanda, Regatul Unit și Italia. Mulți alegători vor schimbare și sunt dispuși să accepte haosul pentru a o obține.

Revolta dreptei

Anul trecut, dreapta românească a crezut că a sosit momentul ei.

Dar ultranaționalistul Călin Georgescu - prorus și sceptic față de NATO și înarmarea Ucrainei - a fost blocat de justiție, deși câștigase primul tur al alegerilor prezidențiale.

Pe fondul acuzațiilor de interferență străină și al unei campanii TikTok suspecte, Curtea Constituțională a anulat întreaga competiție și a cerut reluarea votului - care are loc acum, duminică.

Chiar și așa, pentru mulți români - chiar și cei care nu l-au simpatizat pe Călin Georgescu - adevăratul dezastru democratic a fost decizia de a anula votul. Georgescu nu mai candidează și este anchetat penal, dar Simion declară că vrea să-l numească prim-ministru.

„Simion e cea mai bună opțiune pentru că e capabil să demoleze totul,” spune Dragoș. „Care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla cu Simion? De ce să mai trăim cu ceilalți? Ce naiba? Suntem toți idioți?”, se întreabă el.

Soția lui nu e de acord. Îi e teamă de ce s-ar putea întâmpla sub Simion, un fost șef de galerie de fotbal cu aer de bătăuș și limbaj de mahala. Dragoș nu-și dă numele complet, de teamă că divergențele politice vor duce la conflicte acasă.

Această reținere nu e rară. Trecutul totalitar al României persistă în mentalul colectiv, iar „tentaculele” relațiilor partide–afaceri se întind adânc în societate. Deși frica de Securitate a dispărut, discuțiile politice par încă riscante — pot duce la pierderea locului de muncă sau a prietenilor.

Fânul și frica

La 35 de minute de Alba Iulia, în valea împădurită, se află micul oraș Zlatna.

Pe câmpurile de la marginea orașului, căpițele de fân sunt strânse în jurul unor țăruși, lăsate acolo pentru hrana animalelor, o imagine de resemnare. Așa s-a făcut fânul aici de secole. Guvernele vin și pleacă, dar unele lucruri nu se schimbă.

Dincolo de cele două turle ale bisericilor din Zlatna, coșul de fum de 220 de metri al fostei uzine de topire a cuprului domină cerul albastru, în dungi roșii și albe.

La umbra unui copac, patru femei își privesc copiii cum se joacă. Scena este luminoasă, veselă. Dar când discuția ajunge la politică, atmosfera se schimbă.

În primul tur, din cei 11 candidați, 55% dintre votanții din Zlatna l-au susținut pe Simion.

Georgeta, 38 de ani, spune că îl vrea pe Simion președinte ca să-l aducă înapoi pe Georgescu. „Dan nu poate face nimic,” zice ea: „Vreau pe Georgescu. Simion îl admiră. Trebuie doar să avem răbdare.”

Andrea, 28 de ani, se enervează brusc. „Simion e prea extremist. Are influență din cauza lui Georgescu. Se răspândesc multe minciuni. N-am auzit să fi făcut ceva real. Primește voturi doar fiindcă vrea să-l pună pe Georgescu premier.”

Niciuna nu vrea să-și spună numele complet. „E un oraș mic. Unii sunt amenințați că vor fi dați afară dacă nu votează cu Nicușor Dan,” spune „Liliana,” 49 de ani. „Mi-e teamă că autoritățile mă vor hărțui dacă spun că votez cu Simion.”

Această conspirație a tăcerii face ca mersul real al campaniei să fie greu de evaluat.

Ultima bătălie

Sondajele recente arată că Dan, care era mult în urma lui Simion, a recuperat și ar putea chiar să-l depășească în ultimele zile de campanie.

Dar nu e clar dacă sondajele reflectă cu adevărat sprijinul pentru Simion. În primul tur, sondajele l-au subestimat, el obținând 41%. Oamenii par mai dispuși să spună că votează cu Dan decât cu Simion.

În ziua votului la primul tur, pe 4 mai, 50% dintre cei chestionați au refuzat să spună cu cine au votat — o rată neobișnuit de mare.

Indiferent cu cine votează, faptul că oamenii nu se simt în siguranță să-și exprime opiniile e un semnal clar că democrația românească este în pericol.

Deziluziile sunt vechi — PSD și PNL și-au împărțit puterea de 40 de ani. Puțini politicieni sunt complet neasociați cu fostul regim comunist, iar revoluția din 1989 nu pare să fi adus schimbarea dorită.

Simion deja acuză Moldova (unde are interdicție) că încearcă să influențeze alegerile. Se conturează o narațiune în stil MAGA: „stop the steal”.

Odă Bucuriei

Joi seară, 300 de locuitori ai Albei Iulia, unii înfășurați în steaguri UE, au mărșăluit pentru Nicușor Dan, pentru stilul său conciliant și valorile occidentale. Mulți spun că le e frică de ce ar face George Simion.

„Nicușor, Nicușor — nu va fi ușor, dar va câștiga,” scandează ei: „România, Europa e casa ta!”

Pe Bulevardul Revoluției, spre centrul cetății, tineri, familii și profesioniști vor să arate că Alba Iulia nu e un oraș al unui singur om.

„E multă ură în această campanie. Am primit amenințări. Ni s-a spus că pro-europenii trebuie aruncați pe geam,” spune Simena Trif, coordonatoare a campaniei lui Nicușor Dan în zonă: „Autoritățile au greșit că nu au oprit răspândirea extremismului.”

David Milea, 29 de ani, vrea să protejeze „dreptul de a vorbi liber” în fața extremiștilor: „Simion e doar un populist. Pericolul mare e să pierdem fondurile europene și să ne apropiem de Rusia.”

Frica de opresiunea trecutului planează și asupra tinerilor. „Vreau doar să fiu liberă să aleg ce vreau să fac,” spune Diana Ghiță, 27 de ani: „Nu am trăit în vremea lui Ceaușescu, dar mă gândesc mereu că am putea ajunge din nou acolo.”

La intrarea în cetate, trecând pe lângă Sala Unirii, pașii marșului încetinesc și se face liniște. Apoi, în fața unui monument dedicat revoltelor anti-habsburgice din secolul al XVIII-lea, ascultă discursuri pro-Dan, sub privirile a trei jandarmi relaxați.

Soarele apune, grupul se destramă. Un băiețel cu steagul UE pe umeri pleacă acasă cu tatăl și fratele. Cântă la fluier „Odă Bucuriei”, imnul Uniunii Europene.

Dragoș Ursu, istoric la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și organizator al marșului, se teme de o criză politică și un „colaps economic” dacă Simion câștigă — guvernul deja anticipează un deficit bugetar de 7%.

„Suntem aici să salvăm ce mai poate fi salvat,” spune el.

Dar, indiferent cine câștigă președinția, salvarea democrației românești va fi o sarcină infinit mai grea.

Citește și: Rezultatul scrutinului prezidențial din România ar putea adânci faliile din UE (Reuters)