În perioada 26 februarie - 4 martie, la nivel național se va desfășura Săptămâna Protecției Civile.

Evenimentul este dedicat informării, educării și pregătirii populației în ceea ce privește situațiile de urgență.

La 28 februarie, România marchează 93 de ani de protecție civilă, moment care evidențiază continuitatea și capacitatea de adaptare a acestui domeniu la noile realități de risc, transmite Departamentul pentru Situații de Urgență.

Evenimentele vor fi coordonate de Departamentul pentru Situații de Urgență și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în cooperare cu structurile din sistemul național integrat pentru gestionarea situațiilor de urgență și cu partenerii instituționali, într-un efort comun de consolidare a culturii preventive.

Protecția civilă în România a fost creată în 1933, prin Decretul Regal nr. 468, sub denumirea de "apărare pasivă contra atacurilor aeriene, având ca scop să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resurselor teritoriului, prin protecție directă sau micșorând eficacitatea atacurilor din aer", potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dealul Spirii București-Ilfov.

Scurt istoric al Protecției Civile în România

La începutul anilor 1920, cu încă vizibile consecințe ale Primului Război Mondial, oficialitățile militare românești au întreprins o serie de măsuri menite a proteja populația civilă în situații de război, pentru a diminua considerabil numărul de victime, cel puțin din rândul non-combatanților. La 20 ianuarie 1924 a fost înființată Școala Apărării Contra Gazelor, instituție ce-și propunea să răspândească în rândul armatei, dar și la populația civilă, toate cunoștințele în legătură cu domeniul gazelor de luptă. După un an, la 1 ianuarie 1925, a apărut Serviciul Apărării Contra Gazelor din Armata Română. În 1929, au fost elaborate "Instrucțiunile provizorii pentru organizarea protecției civile contra gazelor de luptă", care au devenit ulterior normativ de stat în domeniu, prin aprobarea lor de către Consiliul de Miniștri. Aceste instrucțiuni reglementau juridic înființarea primei organizații cu caracter de masă destinată pregătirii și protecției populației pentru situații de război, conform IGSU.

La 28 februarie 1930, prin Înaltul Decret Regal nr. 468 s-a aprobat Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene, primul document scris referitor la organizarea Protecției Civile în țara noastră. Regulamentul Nr. 10 al apărării pasive contra atacurilor aeriene a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 69 din 23 martie 1933, fiind de inspirație franceză.

Conform acestuia, atribuțiile legate de apărarea pasivă au revenit autorităților centrale, locale și teritoriale, iar măsurile de siguranță, preventive și de salvare s-au constituit într-un document unic, denumit Planul apărării pasive. Ulterior, aceste structuri ale apărării civile și-au extins domeniul de activitate și au devenit componentă a Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, formând un tot unitar sub denumirea de Protecția Civilă.

În acest domeniu, România a realizat un amplu proces de reformă instituțională în 2004, reunind sub același drapel de luptă Protecția Civilă, preluată în 2000 de la Ministerul Apărării Naționale și Pompierii Militari, într-o structură unitară și omogenă - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Noul mecanism contemporan de gestionare a situațiilor de urgență a vizat, cu prioritate, adaptarea și alinierea procedurilor de organizare, planificare, management și gestionare a intervenției, cerințelor moderne de prevenire și răspuns, conform prevederilor standardelor UE, NATO și ONU și care a reclamat implicare, profesionalism și responsabilități instituționale sporite. Eficiența capacității de reacție a noului sistem de răspuns în fața pericolelor potențiale determinate de dezastre a fost confirmată an de an. Specialiștii de protecție civilă au avut de înfruntat manifestarea fenomenelor meteorologice extreme, dar și explozii, accidente chimice, rutiere și feroviare. De asemenea, aceștia au acționat prompt pentru identificarea de depozite și pentru asanarea teritoriului de muniție rămasă neexplodată în timpul celor două războaie mondiale.

În fiecare an, sun organizate evenimente și activități, cu scopul de a familiariza cetățenii cu privire la istoricul, tradițiile și misiunile protecției civile, a specificului, rolului, atribuțiilor și priorităților instituționale, misiunilor specifice la care au participat, de-a lungul timpului, specialiștii în domeniu, fie că este vorba de căutare-salvare, evacuare, pirotehnic, protecție CBRN, adăpostire sau înștiințare-alarmare. Totodată, această zi aniversară reprezintă și posibilitatea de a realiza o retrospectivă a acțiunilor, a activităților desfășurate și a muncii depuse în misiunile complexe de mare dificultate și risc pentru salvarea vieții populației, a bunurilor materiale și valorilor de patrimoniu, a colectivităților de animale și a mediului înconjurător, amenințate de pericolele conflagrațiilor militare, dezastrelor naturale și tehnologice, precum și de acțiunile teroriste.

Ziua internațională a protecției civile este marcată, începând din 1990, în fiecare an, în ziua de 1 martie. Data reprezintă intrarea în vigoare, în 1972, a Constituției Organizației Internaționale a Protecției Civile (International Civil Defence Organisation, ICDO).