O coaliție formată din 38 de țări, inclusiv toate statele membre ale Uniunii Europene, a anunțat „progrese majore” în eforturile comune de a crea un tribunal special pentru a judeca conducerea rusă pentru crima de agresiune comisă împotriva Ucrainei.

Până în prezent, experții și juriștii s-au concentrat pe redactarea statutului juridic care va sta la baza tribunalului și îi va defini jurisdicția, relatează Euronews.

Deși documentul nu este încă finalizat, coaliția speră ca acesta să fie aprobat până la sfârșitul anului.

Detaliile textului nu au fost făcute publice.

"Suntem într-un punct în care s-au înregistrat progrese substanțiale", a declarat comisarul european pentru Democrație, Justiție și Stat de Drept. "În această etapă, nu anticipăm obstacole insurmontabile", a subliniat Michael McGrath.

Tribunalul va urmări penal liderii politici și militari ai Rusiei, inclusiv pe președintele Vladimir Putin, și va fi înființat în cadrul Consiliului Europei, o organizație dedicată drepturilor omului.

Secretarul general al forului, Alain Berset, a declarat că instituția va fi „pregătită să acționeze” odată ce mandatul va fi aprobat la nivel politic.

„A aștepta nu este o opțiune. Trebuie să acționăm cât mai rapid posibil. Și vom face tot posibilul să finalizăm acest proces anul acesta”, a afirmat Berset, vorbind alături de McGrath.

„Trebuie să fim foarte ambițioși. Și cred că, dacă există voință, există și posibilitatea de a duce acest lucru la bun sfârșit”, a continuat secretarul.

Crearea unui tribunal pentru crima de agresiune a fost susținută cu fermitate de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, ca parte a eforturilor de a asigura responsabilitatea pentru invazia pe scară largă ordonată de Vladimir Putin în urmă cu aproape trei ani.

Spre deosebire de crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul, care vizează indivizi implicați direct în atrocități – cum ar fi ofițeri militari sau mercenari –, crima de agresiune este o infracțiune care țintește conducerea unui stat agresor.

Agresiunea poate lua forma unei invazii, ocupații, anexări, blocade a porturilor sau orice alt atac ce implică utilizarea armelor de către un stat împotriva altuia.

Conform Curții Penale Internaționale (CPI), crima de agresiune se referă la „planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea, de către o persoană aflată într-o poziție de control efectiv asupra acțiunilor politice sau militare ale unui stat, a unui act de agresiune care, prin caracterul, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare flagrantă a Cartei Națiunilor Unite.”

Acest lucru îl face pe liderul de Kremlin cel mai probabil inculpat într-un viitor proces. Totuși, această posibilitate rămâne mai degrabă o aspirație teoretică: șefii de stat beneficiază de imunitate împotriva urmăririi penale conform dreptului internațional, iar un proces în absență ar putea fi considerat ilegitim.

Deși CPI a stabilit jurisdicția asupra crimelor de agresiune prin așa-numitele Amendamente de la Kampala, acestea se aplică doar țărilor și cetățenilor din statele semnatare ale Statutului de la Roma.

Rusia, la fel ca SUA și China, nu se numără printre acestea.

Din acest motiv, Kievul și Bruxelles-ul au explorat opțiunea creării unui tribunal ad-hoc, care să aibă competența de a judeca în mod specific cazul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

„Fără crima de agresiune, nici crimele de război nu ar fi existat”, a subliniat Kaja Kallas, care a vorbit și ea la conferința de presă de marți.

„De aceea, este extrem de important să existe responsabilitate și pentru crima de agresiune. Nimeni din Rusia și nimeni din conducerea Rusiei nu este de neatins. Este, de asemenea, foarte important să transmitem un mesaj clar că crimele nepedepsite nu fac decât să încurajeze agresiuni suplimentare”, a adăugat ea.

Kaja Kallas a subliniat că tribunalul special ar trebui să fie înființat „înainte de încheierea războiului.”

Iryna Mudra, adjunctul al cabinetului lui Volodimir Zelenski, prezentă și ea la conferință, a salutat progresele privind statutul juridic ca fiind „un progres major” și a declarat că nicio altă națiune nu ar trebui să mai fie „victima unei alte cuceriri imperiale.”

Ultima dată când un astfel de tip de crimă a fost adus în fața justiției a fost în timpul proceselor de la Nürnberg, organizate după cel de-al Doilea Război Mondial, când acuzațiile erau cunoscute sub denumirea de „crime împotriva păcii.”