Cântăreț și compozitor al trupei californiene The Beach Boys, Brian Wilson a murit la vârsta de 82 de ani.

„Cu inimile frânte anunțăm că iubitul nostru tată, Brian Wilson, a încetat din viață. Suntem copleșiți și nu găsim cuvinte în acest moment”, a transmis familia artistului într-un comunicat.

„Vă rugăm să ne respectați intimitatea în această perioadă de doliu. Știm că împărtășim această durere cu întreaga lume”, se adaugă în mesaj.

Cel mai mare și ultimul supraviețuitor dintre cei trei frați muzicieni, Brian Wilson și colegii săi din The Beach Boys au trecut, în anii 1960, de la o trupă locală din California la statutul de superstaruri internaționale.

Brian Wilson a fost co-fondator al trupei și forța creativă din spatele sunetului acesteia, al aranjamentelor orchestrale și armoniilor perfecte care au consacrat-o,

Viața artistului, notează CNN, a fost marcată la fel de mult de abuzul de droguri și problemele de sănătate mintală, pe cât a fost de reveniri spectaculoase, talent remarcabil și melodii nemuritoare, care sunt fredonate și în zilele noastre, la zeci de ani de la lansare.

Povestea sa este, după toate relatările, una a rezilienței. În ciuda unei copilării marcate de abuzurile tatălui, a surdității parțiale și a anilor petrecuți auzind voci chinuitoare cauzate de tulburarea schizoafectivă, câștigătorul a două premii Grammy a fost numit de Denver Post „regele suprem al melodiei pop”, aducând la viață cântece care spuneau adesea o poveste diferită de realitatea sa.

„Probabil de aceea am scris acele melodii vesele. Încerc să mă apropii cât pot de mult de paradis”, a declarat Wilson pentru The New York Times Magazine în 2004.

De-a lungul decadelor, mulți i-au venerat geniul. „Nu cred că ar fi deplasat să-l compari cu Beethoven”, a spus odată Tom Petty. În 2001, CNN l-a creditat pe Brian Wilson drept creatorul „unora dintre cele mai complex țesute piese pop din istorie”.

„A reușit să distileze o simplitate a emoției umane din melodiile sale și, în același timp, să creeze ceva atât de artistic complex și frumos,” a spus muzicianul Don Was. În 2023, revista Rolling Stone l-a numit pe Brian Wilson unul dintre cei mai buni 200 de cântăreți din toate timpurile.

În The Beach Boys, el a găsit o „familie” care i-a acceptat perfecționismul și excentricitățile – inclusiv decizia de a instala o cutie uriașă cu nisip de plajă sub pian, pentru inspirație. Mai târziu, ca artist solo, a revizitat și lansat proiectul pe care nu-l putuse finaliza în trupă: albumul "SMiLE", pe care Brian Wilson l-a numit „o simfonie adolescentină pentru Dumnezeu” și pe care îl considera cea mai mare realizare a sa.

Un disc „de neegalat”

Cel mai mare dintre cei trei frați, Brian Wilson s-a născut pe 20 iunie 1942 în Inglewood, California. Dragostea sa pentru muzică a început devreme, la fel ca și abuzurile tatălui său, care în accese de furie și depresie îl bătea cu cureaua sau își scotea ochiul artificial și îl obliga pe Brian să privească locul gol.

Muzica a devenit un refugiu, iar viața sa a fost modelată de armonii – influențele majore fiind The Four Freshmen, Phil Spector, George Gershwin și, mai târziu, The Beatles.

În 1961, Brian Wilson compune prima sa melodie originală, „Surfer Girl”, iar în același an, împreună cu vărul său Mike Love, scrie „Surfin’”, alături de frații Dennis și Carl și prietenul Al Jardine – astfel luând naștere The Beach Boys. Piesa a fost inclusă pe albumul de debut din 1962, "Surfin' Safari".

Însă presiunea industriei a devenit copleșitoare, iar în decembrie 1964, Brian Wilson a suferit o cădere nervoasă și a renunțat la turnee, devenind artist exclusiv de studio pentru mai bine de un deceniu. „Probabil că am avut prea mult, prea repede”, îi spunea lui Larry King în 2004. A fost începutul luptei sale cu depresia, pe care a spus că nu a depășit-o niciodată complet.

A compus, aranjat și produs celebrul album "Pet Sounds" împreună cu Tony Asher, cu un singur scop: să creeze „cel mai bun album rock din toate timpurile.” Lansat pe 16 mai 1966, discul de 13 piese este acum considerat o capodoperă, clasat pe locul 2 în topul Rolling Stone al celor mai bune 500 de albume din toate timpurile. Paul McCartney l-a numit „de neegalat în multe privințe”.

Vocile din capul lui Brian și o renaștere

În timp ce crea unele dintre cele mai emblematice piese ale trupei, Brian Wilson se adâncea într-un coșmar personal, consumând hașiș, amfetamine și LSD. Era, spunea el, o formă de automedicație. „Se numește nepenthe,” i-a spus lui King în 2004 – o referință la antidotul mitologic grecesc pentru durere sufletească.

În jurul vârstei de 25 de ani, el a început să audă voci amenințătoare, simptom al tulburării schizoafective. „La fiecare câteva minute, vocile îmi spun ceva negativ,” spunea într-un interviu pentru Ability Magazine în 2006. Cântatul, compusul și timpul petrecut cu familia erau singurele remedii reale, spunea el.

După un mariaj de circa 15 ani cu cântăreața Marilyn Rovell, cei doi au divorțat în 1979. Brian Wilson a cunoscut-o pe a doua soție, Melinda Ledbetter, în 1986, într-un showroom auto, când i-a vândut un Cadillac. Cei doi s-au căsătorit în 1995.

Melinda a fost, spunea el, sprijinul care i-a salvat viața. După moartea ei, în mai 2024, un judecător a decis instituirea unui regim de protecție pentru Brian Wilson, din cauza unei „tulburări neurocognitive majore”.

Wilson Power

În mintea lui, The Beach Boys s-au destrămat în 1998, odată cu moartea lui Carl Wilson de cancer pulmonar. Fratele Dennis murise în 1983, înecat într-o piscină.

În ciuda tristeților și luptelor interioare, Brian Wilson nu a uitat niciodată ce îi aducea bucurie: soția sa, copiii și muzica.

„Ei sunt lumina vieții mele. Nimic nu îmi aduce atâta bucurie ca propriii copii,” declara în 2006: „Copiii mei și muzica mea sunt cele două mari iubiri ale vieții mele.”

Brian Wilson spunea că se menține pe linia de plutire prin tratament, psihoterapie, mers pe jos dimineața și prin... iubire: „Merg câte opt kilometri pe zi, mănânc sănătos, dorm patru-cinci ore pe noapte – uneori șase dacă am noroc – și folosesc iubirea ca mijloc de a mă înțelege cu oamenii.”

Când totul devenea prea greu de suportat, apela la forța sa interioară, pe care o numea „Wilson Power”.